Primăvara la Feleag

Mai erau două anotimpuri din care nu am poze făcute în Feleag: primăvara şi vara. Motivul este simplu: sunt prea ocupat (sau prea leneş) pentru a părăsi curtea şi a mă sui pe dealuri sau măcar să mă plimb prin sat să fac poze. Nici măcar pentru pozele de mai jos nu m-am îndurat să ies din curtea “moşiei”. Abia am vrut să ies din casă ca să le fac… (Eram prea obosit după o zi de trudă, cică,  prin grădină…) Dar peisajul mi s-a părut interesant şi mi-ar fi părut rău să-l ratez. Ţin să menţionez că, în ciuda aparenţelor, pozele îs făcute chiar în această primăvară, mai precis in 23 aprilie, când am avut vreo 5 zile de concediu pe care le-am petrecut în totalitate în Feleag… Iată pozele:

V-aţi prins acuma de ce am ţinut să precizez că pozele le-am făcut primăvara? Cam aşa s-a văzut din curtea mea pădurea la finalul lunii aprilie… Deci, a mai rămas vara…

Adrian Diţă

Referinţe:

Iarna la Feleag…

Culorile toamnei (III) – Toamna la Feleag

Pozele verii 2011

Aş fi vrut să povestesc în această postare despre zilele petrecute la mare în concediul ce l-am încheiat acu’ vreo 3 zile. Probabil c-o voi face după ce îmi voi reveni. Din şoc, evident… Mă plângeam deunăzi unui prieten că de când lucrez la Kaufland “universul” meu s-a restrâns între domiciliul de pe Plopilor, locul de muncă aflat la 10 minute de mers pe jos şi locuinţa de la ţară, foarte rar părăsind acest “univers” în ultimele câteva luni. După cele ce am văzut în drumul meu spre mare am ajuns la concluzia, probabil greşită, că nu îmi mai doresc să-mi lărgesc “universul” şi că trăim într-o ţară sinistră… Adică nu ţara e sinistră, ci formele de viaţă, nu foarte inteligente, care o populează… Să nu fiu greşit înţeles: a fost frumos în concediu, a fost bine, m-am simţit bine, mi-am satisfăcut toate poftele ignorând tot ceea ce ar fi putut să-mi creeze stări de disconfort sau neplăceri, dar acum, după ce m-am întors, acasă am aşa o stare, nu ştiu cum s-o explic… Probabil că aşa cum se simte o fată după prima “experienţă”: şi-a dorit asta, i-a plăcut în timp ce o “făcea”, a avut chiar şi orgasm, dar după ce totul s-a terminat simte aşa o părere de rău fără o cauză explicabilă, care o face să izbucnească în plâns…

Anyway… Până una-alta voi posta în cele ce urmează pozele care au supravieţuit curăţeniei de toamnă de pe hard-disk-ul laptop-ului meu infirm (tastatura lui nu mai funcţionează de câteva luni, aşa că scriu la o tastatură legată prin USB)…

Se făcu gaură-n ceriu…

Nori de furtună

Solitudine

Cu băţu-n baltă

Flori deasupra oraşului

Trafic

Cazări ieftine şi bune

Refrecţie… adică reflecţie

Tâmplărie pe WC

Adrian Diţă

Sighişoara – o perspectivă diferită II

Când îmi petrec timpul liber trebăluind pe la moşia de la ţară singurul post de radio pe care-l prind clar este Radio România Actualităţi. Iar la postul ăsta naţional, de ceva vreme sunt difuzate în cascadă reclame plătite de Ministerul (fu)Turismului şi Dezvoltării Regionale (adică de către noi toţi) prin care t(u)ristul român este invitat să redescopere frumuseţile patriei. Păi sigur că trebuie redescoperite pentru că-s acoperite de gunoaie… Scuze, doamna ministru, că am fost aşa răutăcios. Nu-s chiar aşa de multe gunoaie cum zice presa cea iresponsabilă şi ecologiştii ăia paranoici. Sunt mult mai multe!… No, iar am fost răutăcios… Dar să revin. Una dintre reclame sună cam aşa (citez din memorie): “Alege de fiecare dată altă destinaţie! Evadează într-un city-break şi descoperă oraşe unice! Sighişoara este doar unul dintre ele.” După care se mai zice că este o campanie a Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale şi că “investim în viitorul tău” bla-bla-bla. Cum reclamele astea sunt difuzate în cascadă, şi câte 10 în acelaşi “calup”, cum se zice, totul seamănă în cel mai rău caz cu o spălare de creier, iar în cel mai bun caz reuşesc doar să te enerveze.

Dar hai să vedem un pic care-i treaba cu city-break-ul ăsta sighişorean. Acuma cam toată lumea (turiştii) cunosc pe propria piele ce oferă oraşul din punct de vedere vizual (Cetate, cerşetori, trafic, şmecheri, oraş “nou” şi alte acareturi), cu ce se poate lăuda din punct de vedere al serviciilor turistice (hoteluri, restaurente, cluburi etc) şi ce dotări (nu) are pentru petrecerea plăcută a timpului liber (ştrand, piscină, pârtie de schi, patinoare, ringhişpiluri, parc de distracţie etc.). Aşa că poate turistul vrea să evadeze din city-break-ul ăsta boring şi să iasă prin împrejurimi să vădă oraşul de la distanţă că poate aşa arată un pic mai bine, şi să se bucure de natură. Prin urmare, iată mai jos cam ce îi poate bucura privirea amatorului de hiking (plimbare/activităţi plăcute în natură – mai pe româneşte) una din împrejurimile oraşului nostru cel frumos, dar locuit… (Pozele alea promise din 30 aprilie, în sfârşit).

Bărăganul văzut de sus

Cimitir cu mamuţi industriali

Cimiti cu mamuţi industriali

Cinism românesc

Graniţa dintre Sighişoara şi Albeşti

Un banner pierdut al JSR afişat undeva pe o proprietate de pe Valea Dracului (Calea Baraţilor)

Nesimţire românească

Peisaj peri-urban

Zona “industrială”

Zonă de protecţie sanitară

Porţi

Garduri

Garduri

Nesimţire românească

Drumul către Valea Dracului

Peisaj urban impresionist

Izvorul min(ci)unilor

Din frumuseţile patriei

Bine aţi venit în natură… în natura umană

Blocul “Teleson” vpzut dinspre strada Dumbravei

Adrian Diţă

Hamburger Dom (ediţia din martie – aprilie 2010)

Iată, în sfârşit, pozele promise. A, nu e vorba de alea făcute pe 30 aprilie pe drumul către Valea Dracului, pe care, tot aşa, am promis că le pun aci pe blog, ci alea făcute anul trecut la Hamburger Dom, un univers al kitch-ului, bine organizat, pentru că, nu-i aşa, în meticulozitatea lor nemţii pot organiza la perfecţie şi o petrecere monstru ce durează o lună pe anotimp, oferind momente de… relaxare, distracţie şi motiv de cheltuit banii câştigaţi mai mult sau mai puţin greu de către prostime (pentru că, de ce să n-o recunoaştem, evenimentul ăsta se adresează în principal omului de rând cu un orizont intelectual oleacă mai îngust, iar acest om de rând reprezintă marea majoritate a populaţiei planetei, motiv pentru care planeta este condusă de nişte şmecheri care ştiu cum stă treaba cu omul de rând şi orizontul lui intelectual şi încearcă să menţină această stare de lucruri la infinit…). Deci iaţă pozele. Poate o să veţi vreodată să mergeţi pe-acolo. O să auziţi vorbindu-se româneşte pentru că mulţi de-ai noştri trudesc pe-acolo ca să-i distreze pe nemţi şi pe alţi turişti…

This slideshow requires JavaScript.

Referinţe: La plimbare pe malul Elbei

Hamburg, orașul care m-a fermecat

Sighişoara – o perspectivă diferită

Iată mai la vale câteva poze pe care le-am făcut duminică de pe Dealul Gării (sau de pe Vilă, cum i se mai zice). Ar fi primele poze din această primăvară. M-am ferit să fotografiez de pe terasa restaurantului Vila Franka şi am pozat mai mult către “oraşul nou” care, deşi arată ca dracu’ văzut dintre blocurile cenuşii cu pete de culoare de la izolarea termică pe cont propriu, de sus arată… interesant. Dar, nu-i aşa?, orice arată interesant văzut de sus. Mai ales Kaufland-ul… . Dar sunt şi poze cu acoperişuri, case şi pădure…

Foto: Adrian Diţă

P.S.: Nu sunt fotograf profesionist. (Ţin să tot reamintesc acest aspect pentru a avea o scuză pentru pozele nereuşite sau chiar proaste)

Reflecţii şi reflexii

This slideshow requires JavaScript.

Foto: Adrian Diţă

Culorile toamnei (III) – Toamna la Feleag

Era musai-musai să prind culorile toamnei şi la Feleag…

Fotografii “comise” în 21 octombrie 2010 în Feleag. Se pare că am fost destul de harnic joia trecută de am făcut poze şi în Sighişoara şi în Feleag… Unde am şi rămas până luni dimineaţă pentru că sâmbătă am avut claca cu “boeţii” mei la crăpat lemne şi sărutat blonde… Adică berile erau blonde… A fost un chef pe cinste, ca de obicei. Evident că n-am reuşit să terminăm de crăpat maldăru’ de lemne că ne era gândul tot la blondele alea, dar ăsta nu e neapărat un lucru rău pentru că mai trebuie “organizată” o clacă…

Culorile toamnei (II) – Toamna prin Sighişoara

Natura într-o infimă parte din măreaţa sa spledoare (ne-cuprinsă de prea-puţin priceputul ochi al “fotografului”), asemeni unei femei frumoase ce se dezbracă încet pentru a se aşterne la un lung şi odihnitor somn legănat de vise albe…

Fotografii “comise” în 21 octombrie 2010.

Foto: Adrian Diţă

Culorile toamnei (I) – Toamna pe strada Plopilor

Iată pentru ce iubesc eu toamna (deşi sunt născut primăvara). Pentru cele câteva zile în care pădurea capătă aceste culori minunate…

Fotografii “comise” în 21 octombrie 2010 pe strada Plopilor.

Foto: Adrian Diţă

Poze (oarecum) celebre…

Următorul  meu mare proiect este să-i fac acestui blog un frăţior (deja sunt însărcinat în săptămâna a doua) în care să postez absolut toate articolele pe care le-am scris pentru Jurnalul Sighişoara Reporter în cei 10 ani de (in)activitate (cerebrală), frumos ordonate cronologic, după numerele în care au apărut şi pe categorii. Şi când zic “absolut toate articolele” mă refer şi la cele proaste, şi la cele foarte proaste, şi chiar şi la cele de-a dreptul penibile, aşa de penibile încât nici nu le-am semnat sau nu mi le-am asumat la vremea respectivă. Va fi ceva de lucru pentru că abia de prin 2004 există o arhivă electronică cât de cât completă a ziarului de unde pot să iau articolele cu copy/paste. Restul, începând cu anul 2000, va trebui să le copiez din tastatură din arhiva tipărită. Dar nu-i bai! Iarna-i lungă şi timp este grămadă mai ales că, din comoditate sau dintr-o deşartă speranţă, nu mi-am găsit (încă) un job plătit (r)omeneşte care să-mi ocupe timpul. Aşa că, pentru a mai uita de foamea pe care presimt că o s-o îndur iarna asta, o să mă refugiez puţin în agreabilele vremuri trecute iar până în primăvară, dacă inaniţia nu mă răpune, sper că voi termina de postat “opera completă”. Până una-alta iată mai jos câteva dintre cele mai interesante fotografii pe care am avut ocazia să le fac de-a lungul “carierei” mele de ziarist, unele publicate în JSR, altele în Academia Caţavencu sau Zi de zi:

Inaugurarea primelor blocuri ANL începutul anului 2003 (noile blocuri sunt cele galbene, din dreapta) – fotografie făcută cu primul meu aparat foto: un rudimentar Smena rusesc pe film (Publicată în JSR)

“Kissing Mitrea” la inaugurarea primelor blocuri ANL la începutul anului 2003 – moment surprins la noroc cu aparatul foto Smena (Publicată în JSR)

Ceşti cu Băsescu fabricate la Cesiro pentru campania electorală pentru prezidenţialele din 2004, cu mesajul “Să-ţi meargă din plin!” (Publicată în Academia Caţavencu)

Ceşti cu Băsescu fabricate la Cesiro pentru campania electorală pentru prezidenţialele din 2004, cu mesajul “Să-ţi meargă din plin!” (Publicată în Academia Caţavencu)

Ceşti cu Daciana Sârbu şi Victor Ponta fabricate la Cesiro pentru camapania eletorală pentru alegerile parlamentare din 2004 (Publicată în Academia Caţavencu)

Stolojan alături de doi ţigani căldărari la Festivalul Medieval Sighişoara din 2004, înainte de a-l face pe Băsescu să smiorcăie (Publicată în Academia Caţavencu)

Nicolae Văcăroiu privind consternat o sticlă goală în timpul unei vizite la Stimet Sighişoara (care între timp şi-a oprit producţia) în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2004 (Publicată în Academia Caţavencu)

Gigi Becali la Sighişoara – campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2004 (Publicată în JSR)

Plimbare pe “ştrase” – Mitrea & Dăneşan înaintea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2004 (Publicată în JSR şi Academia Caţavencu)

Vânători octombrie 2008, campania electorală pentru alegerile parlamentare (Publicată în JSR – voi explica contextul cu altă ocazie :) )

Prăbuşirea zidului cetăţii din vecinătatea clădirii Primăriei, în martie 2006 (Publicată în Zi de zi)

Prăbuşirea zidului cetăţii din vecinătatea clădirii Primăriei, în martie 2006 (Publicată în Zi de zi)

Astea-s doar cele pe care le-am găsit aşa, în grabă, dar mai am şi altele, unele chiar haioase, iar altele nepublicate… Dar pe alea le-oi pune altădată. Până atunci,

Numa’ bine!