O știre banală ce conține un paradox…

Știrea cea banală este aceea că, potrivit revistei Global Finance România este întrecută de câteva țări africane în topul celor mai bogate țări (sună cam aiurea numele acestui top) după produsul intern brut pe cap de locuitor. Pe lângă Gabon, cu 10 locuri în fața României (locul 68) se află nimeni alta decât Botswana (locul 58). Pentru cine nu le are cu geografia, precizez că Botswana e o țară destul de mărișoară de prin sudul Africii cu capitala în Gaborone. Pentru cine nu le are cu economia, precizez că moneda care circulă în Botswana este Pula. Dar sunt aproape convins că toată lumea știe acest lucru, că la a face mișto de alții ne pricepem de minune… Faptul că Botswana este deasupra României în topul ăla făcut de americani (probabil numai ca să râdă de noi) ne demonstrează faptul că Pula lor e mai tare și mare ca Leul nostru. (Nu degeaba se zice că negrii o au mare…). Sper că nu e nimeni deranjat de faptul că folosesc numele monedei din Botswana fără bip-uri sau puncte-puncte. La urma-urmei de ce să ne tot ascundem după degetul mijlociu dacă  acea monedă poartă numele unui celebru oraș din Croația? Revenind la știrea din Global Finance: îmi dau și eu seama că acel produs intern brut pe cap de locuitor reprezintă media fiecărei țări și că sunt locuitori care au pe cap muuult mai puțin “produs” decât media, așa cum sunt locuitori care au extrem de mult “produs”, așa de mult de nu știu ce să facă cu el. Însă, extrapulând… pardon, extrapolând puțin, cred că nu greșesc dacă afirm că cel mai sărac român este mai sărac decât cel mai sărac botswanez. Reciproca însă, nu cred că e valabilă. Adică cel mai bogat român probabil că e mai bogat decât cel mai bogat botswănean. Și probabil că la asta se reduce cauza pentru care Botswana e cu 10 locuri mai sus decât România. Și eventual competența guvernului Botswanei de a face față crizei economice. Da’ acum, să fim serioși: chiar au cu ce! Păi, scuzați-mă, dar cu o Pula erectă, puternică și stabilă orice guvern ar putea regula… regulariza o criză, oricât de adâncă şi nesătulă ar fi ea…

Bun, dar acuma întrebarea firească este: unde-i paradoxul în toată povestea asta? Păi simplu: România este o țară în sud-estul Europei iar moneda sa se numește - impropriu, dacă mă întrebați pe mine – Leu. Botswana este o țară în sud-estul Africii iar moneda sa se numește Pula. Păi n-ar trebui să fie oleacă invers? Adică moneda Botswanei să se cheme Leu, pentru că ei chiar au lei prin savanele lor (dacă nu mă înșel), și moneda României să se cheme Pula pentru că noi chiar avem… o p..lă (aici am folosit puncte-puncte pentru că nu mă refeream la monedă)…

Și la final, pentru a muri puţin de grija caprei vecinului, să urmărim câteva secvențe sugestive din capitala Republicii Botswana, Gaborone. Poate găsiți voi ceva similitudini cu Bucureștiul. Luați d-aci!

RăutăCizma de cauciuc

A picat moțiunea în Parlament? Asta înseamnă că nu mai moțăie ăia în plen?

Nuuu… Înseamnă doar că poporu’ poa’ să moțăie mai departe. Că vorba aia: ”Schimbarea domniei, bucuria prostimii.” Deci o picat moțiunea. Maaare brânză! Doar e ca în versurile celebrului imn al partidului de guvernământ: ”Moțiunea pică, reforma trece/Bolovanii rămân/E și grea, e și nasoală/Viața de român…”

Și o întrebare, fără legătură aparentă cu situația de față: Când ți se ia niște bani sub formă de taxe și impozite fără să primești nimic în schimb, se poate încadra această faptă la infracțiunea de furt calificat? Sau chiar la tâlhărie? Întreb și eu, nu dau cu paru’… Deși câteodată îmi surâde ideea…

Zodia săRacului

Chifteluţe din burtă de vită (acum cu 25% mai puţină burtă şi cu 15% mai puţine ouă)

Haideţi să fim optimişti şi să vedem şi sfertul plin al paharului, nu numai cele trei sferturi goale. Adică, vorba aia, am tot aşteptat reduceri de preţuri la alimente şi servicii, şi iată, Guvernul a venit cu o ofertă specială tentantă, de criză: salariu de bugetar – acum cu 25% mai mic; pensia – acum cu 15% mai puţin! Oferta este valabilă cel puţin 3 ani de-acum încolo şi doar în limita stocului disponibil. Se va da doar câte un salariu, respectiv câte o pensie, ca să ajungă la cât mai multă lume. Cine nu apucă să beneficieze de această ofertă va fi disponibilizat, în cazul bugetarilor, sau va trebui să se mute la subsol, în cazul pensionarilor… Deci, grăbiţi-vă! Vremurile sunt aproape! cum zice şi în Biblie. Iată cum ar putea suna câteva mesaje publicitare în aceste vremuri de restrişte: „Ai un salariu mic de bugetar şi nu ştii cum să te mai descurci cu el? De-acum toate problemele tale au luat sfârşit! Pentru că vei avea altele, mult mai grave! Guvernul îţi ia 25% din povara pe care o reprezintă leafa ta de bugetar!” sau „Ai o pensie mică după ce ţi-ai rupt spinarea 30 de ani în câmpul muncii şi nu ştii cum s-o mai împarţi? Nu-i nimic! Guvernul îţi ia 15% din ea ca să nu te mai încurci în calcule matematice complicate!” sau „25% mai puţin la remuneraţie înseamnă 75% mai multe necazuri! Profită de această ofertă unică!”… şi aşa mai departe. Acuma, lăsând plânsul la o parte, ştiu că mulţi dintre cei afectaţi de aceste tăieri de salarii şi pensii ar vrea la rândul lor să taie şi ei câte ceva, cum ar fi gâturile celor care s-au gândit la aceste măsuri. Eu însă nu sunt aşa de radical şi consider că s-ar fi făcut mai multă economie la buget dacă s-ar fi tăiat de tot salariile şi pensiile absolut tuturor celor care s-au perindat pe la putere, fie ea centrală sau locală, în ăştia 20 de ani de „tâlharocraţie” pentru că incompetenţa şi nesimţirea lor ne-a adus în această situaţie. Şi să traiască bine numa’ din ce-au furat, că, slavă lui Ucigă-l-Toaca, au furat destul…

Acestea fiind zise, haideţi să ne ocupăm de reţeta noastră cea de toate săptămânile şi să visăm cum gătim nişte chifteluţe din burtă de vacă, aşa cum am promis în numărul trecut, în ton cu vremurile, adică cu 25% mai puţină burtă şi cu 15% mai puţine ouă. Cu ocazia asta vom descoperi că burta de vită se foloseşte nu numai pentru a prepara bine cunoscuta ciorbă de burtă folosită îndeobşte pentru tratarea mahmurelilor (ciorbă pe care o recomand şi poporului român care tocmai se trezeşte mahmur după beţia anilor de falsă „creştere economică” bazată pe consum, se pare, de alcool metilic, din-ăla care orbeşte). Dar ciorbă de burtă am mai făcut şi cu alte ocazii la această rubrică. În cartea în care am găsit reţeta de chifteluţe de burtă sunt date cantităţile la ingrediente pentru 60 de porţii. Adică 4 kile de burtă de vită (minus 25%, deci numai 3 kile), o franzelă de un kil, 8 ouă (minus 15%, deci numai 6,8 ouă), 200 grame făină, 300 de grame de ceapă, 100 de grame de usturoi, 100 de grame verdeaţă, 5 grame piper, 50 de grame sare, 800 mililitri ulei şi 5 kile de oase… fără valoare. M-am spart de râs când am văzut în carte expresia „oase fără valoare”. Da’ aşa scrie. Prin urmare tre’ să fim atenţi să nu folosim oase de mumii sau de dinozaur. Eu recomand oase de vită fără valoare… Adică oasele, nu vita… Burta de vită, pe care acum, din fericire, o găsiţi gata tăiată fideluţă şi congelată la orice supermarket, se fierbe îndelung laolaltă cu oasele fără valoare, vreo 4 ceasuri (minus 25%, deci numai 3 ceasuri rele). În vremea asta ceapa se taie mărunt de tot şi se căleşte iar franzela se înmoaie în apă. Eu prefer în lapte. După ce s-au fiert, fâşiile de burtă se dau prin maşina de tocat împreună cu franzela muiată, verdeaţa şi usturoiul, se adaugă ouăle, ceapa călită, sarea şi piperul şi apoi se frământă bine. Din compoziţia rezultată se dau forma chifteluţelor care se trec prin făină şi se prăjesc în ulei încins. Se pot servi calde sau reci, cu garnitură de cartofi natur şi salată, alături de vin roze sau bere neagră. Vă urez vise cu 25% mai plăcute şi un somn cu 15% mai uşor!

BucăTărie de caracter