Aş fi vrut să povestesc în această postare despre zilele petrecute la mare în concediul ce l-am încheiat acu’ vreo 3 zile. Probabil c-o voi face după ce îmi voi reveni. Din şoc, evident… Mă plângeam deunăzi unui prieten că de când lucrez la Kaufland “universul” meu s-a restrâns între domiciliul de pe Plopilor, locul de muncă aflat la 10 minute de mers pe jos şi locuinţa de la ţară, foarte rar părăsind acest “univers” în ultimele câteva luni. După cele ce am văzut în drumul meu spre mare am ajuns la concluzia, probabil greşită, că nu îmi mai doresc să-mi lărgesc “universul” şi că trăim într-o ţară sinistră… Adică nu ţara e sinistră, ci formele de viaţă, nu foarte inteligente, care o populează… Să nu fiu greşit înţeles: a fost frumos în concediu, a fost bine, m-am simţit bine, mi-am satisfăcut toate poftele ignorând tot ceea ce ar fi putut să-mi creeze stări de disconfort sau neplăceri, dar acum, după ce m-am întors, acasă am aşa o stare, nu ştiu cum s-o explic… Probabil că aşa cum se simte o fată după prima “experienţă”: şi-a dorit asta, i-a plăcut în timp ce o “făcea”, a avut chiar şi orgasm, dar după ce totul s-a terminat simte aşa o părere de rău fără o cauză explicabilă, care o face să izbucnească în plâns…
Anyway… Până una-alta voi posta în cele ce urmează pozele care au supravieţuit curăţeniei de toamnă de pe hard-disk-ul laptop-ului meu infirm (tastatura lui nu mai funcţionează de câteva luni, aşa că scriu la o tastatură legată prin USB)…
Când îmi petrec timpul liber trebăluind pe la moşia de la ţară singurul post de radio pe care-l prind clar este Radio România Actualităţi. Iar la postul ăsta naţional, de ceva vreme sunt difuzate în cascadă reclame plătite de Ministerul (fu)Turismului şi Dezvoltării Regionale (adică de către noi toţi) prin care t(u)ristul român este invitat să redescopere frumuseţile patriei. Păi sigur că trebuie redescoperite pentru că-s acoperite de gunoaie… Scuze, doamna ministru, că am fost aşa răutăcios. Nu-s chiar aşa de multe gunoaie cum zice presa cea iresponsabilă şi ecologiştii ăia paranoici. Sunt mult mai multe!… No, iar am fost răutăcios… Dar să revin. Una dintre reclame sună cam aşa (citez din memorie): “Alege de fiecare dată altă destinaţie! Evadează într-un city-break şi descoperă oraşe unice! Sighişoara este doar unul dintre ele.” După care se mai zice că este o campanie a Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale şi că “investim în viitorul tău” bla-bla-bla. Cum reclamele astea sunt difuzate în cascadă, şi câte 10 în acelaşi “calup”, cum se zice, totul seamănă în cel mai rău caz cu o spălare de creier, iar în cel mai bun caz reuşesc doar să te enerveze.
Dar hai să vedem un pic care-i treaba cu city-break-ul ăsta sighişorean. Acuma cam toată lumea (turiştii) cunosc pe propria piele ce oferă oraşul din punct de vedere vizual (Cetate, cerşetori, trafic, şmecheri, oraş “nou” şi alte acareturi), cu ce se poate lăuda din punct de vedere al serviciilor turistice (hoteluri, restaurente, cluburi etc) şi ce dotări (nu) are pentru petrecerea plăcută a timpului liber (ştrand, piscină, pârtie de schi, patinoare, ringhişpiluri, parc de distracţie etc.). Aşa că poate turistul vrea să evadeze din city-break-ul ăsta boring şi să iasă prin împrejurimi să vădă oraşul de la distanţă că poate aşa arată un pic mai bine, şi să se bucure de natură. Prin urmare, iată mai jos cam ce îi poate bucura privirea amatorului de hiking (plimbare/activităţi plăcute în natură – mai pe româneşte) una din împrejurimile oraşului nostru cel frumos, dar locuit… (Pozele alea promise din 30 aprilie, în sfârşit).
Bărăganul văzut de sus
Cimitir cu mamuţi industriali
Cimiti cu mamuţi industriali
Cinism românesc
Graniţa dintre Sighişoara şi Albeşti
Un banner pierdut al JSR afişat undeva pe o proprietate de pe Valea Dracului (Calea Baraţilor)
Iată mai la vale câteva poze pe care le-am făcut duminică de pe Dealul Gării (sau de pe Vilă, cum i se mai zice). Ar fi primele poze din această primăvară. M-am ferit să fotografiez de pe terasa restaurantului Vila Franka şi am pozat mai mult către “oraşul nou” care, deşi arată ca dracu’ văzut dintre blocurile cenuşii cu pete de culoare de la izolarea termică pe cont propriu, de sus arată… interesant. Dar, nu-i aşa?, orice arată interesant văzut de sus. Mai ales Kaufland-ul… . Dar sunt şi poze cu acoperişuri, case şi pădure…
Foto: Adrian Diţă
P.S.: Nu sunt fotograf profesionist. (Ţin să tot reamintesc acest aspect pentru a avea o scuză pentru pozele nereuşite sau chiar proaste)
Natura într-o infimă parte din măreaţa sa spledoare (ne-cuprinsă de prea-puţin priceputul ochi al “fotografului”), asemeni unei femei frumoase ce se dezbracă încet pentru a se aşterne la un lung şi odihnitor somn legănat de vise albe…
Iată mai jos o ştire neinteresantă de acum vreo 3 săptămâni ce n-a mai avut loc în Jurnalul Sighişoara Reporter:
Celebrul tren Orient Express a trecut luni şi prin Sighişoara.
Regele trenurilor, Orient Expres, a intrat duminică (29 august 2010 – n.m.) în România, prin vama Curtici. Trenul este format din 15 vagoane de epocă, şi reface anual traseul dintre Paris şi Istanbul. Anul acesta în România popasul pentru turişti s-a făcut in Sinaia la castelul Peleş, de unde trenul a plecat înspre Istanbul. Celebrul tren, care a legat pentru prima dată Parisul de Istanbul în 1883, este cunoscut în întreaga lume pentru luxul pe care îl oferă.
Orient Express este numele unei linii feroviare de distanţă lungă, pentru pasageri, care a fost iniţial operată de Compagnie Internationale des Wagons-Lits (Compania Internaţională de Vagoane de Dormit). Deşi originalul Orient Express a fost o simplă linie feroviară internaţională, numele acestuia a devenit, în timp, sinonim cu călătoria de lux. Orient Express circulă pe ruta Paris – Istanbul.
Cei 95 de pasageri provin chiar şi din America sau Australia printre pasageri regăsindu-se oameni din toate categoriile sociale, de la nobili la actori, prinţi sau oameni care au economisit ani la rând pentru o asemenea călătorie. Ei beneficiază de cele mai luxoase condiţii dar şi de cele mai fine meniuri ale bucătăriei franceze. Pentru o călătorie de la Paris la Istanbul cu Orient Express-ul unii călători îşi cumpără bilete chiar şi cu un an şi jumătate înainte, costurile pentru o excursie ajungând şi la 10.000 de euro de persoană în funcţie şi de consumaţiile de la restaurantul trenului, care sunt piperate.
Trenul Orient Express opreşte în România de peste un deceniu, în medie, o dată pe an.
Anca Maria Radu
Bun, şi care-i şpilu’? Ca unul care face destul de des drumul cu trenul între Sighişoara şi Mureni (şi retur) mi se pare ca mult 10.000 de euro pentru o călătorie, fie ea şi cu un tren luxuos, care trece şi prin România. Ca să văd, ce? Aşa că am facut câteva poze din trenul mizerabil cu care circul şi iată cam ce văd de fiecare dată când fac acest traseu şi, deci, ce văd şi călătorii din Orient Express.
This slideshow requires JavaScript.
(Fotografiile sunt proaste din punct de vedere tehnic din 3 motive: unul – nu ştiu să fac poze, doi – fereastra trenului era cam murdară, deşi era cea mai curată pe care am găsit-o în vagon, şi trei – trenul se zgâlţăia prea tare încercând să se ia la întrecere cu Daciile din anii ’70 ce circulau cu 50 de km. la oră pe şoseaua din vecinătatea căii ferate.)
Acuma trebuie să-i înţeleg şi eu pe călătorii Orient Express-ului: sunt oameni bogaţi şi, probabil excentrici, care vor şi ei să vadă cum trăiesc oamenii săraci şi proşti (proşti pentru că sunt săraci cu duhul şi săraci pentru că sunt proşti, da’ mulţi), din “Carphatian Garden”, vorba lui Elena Udrea, în care mulţi au sărit gardul deşi Porţile de Fier erau deschise… Dar chiar şi aşa ar trebui ca bogătanii ăia să aibă un ghid care să le explice ce văd pe geamul lacrimă al trenului lor de fiţe. De pildă faptul că gările arată în halul în care arată este din cauză că pe aceste meleaguri se circula cu trenul încă din cele mai vechi timpuri, de pe vremea popoarelor migratoare care mai există şi azi, iar gările au devenit monumente isterice… istorice, de-aia nu a mai intervenit nimeni să le renoveze şi să le restaureze. Ar fi utilă şi vizitarea de către călători a unei astfel de gări (sala de aşteptare a gării din Mureni, de pildă) care aduce foarte mult cu o peşteră preistorică cu miros de pişat şi cu pereţii plini de inscripţii rupestre aparţinând unei civilizaţii foarte evoluate, care (din păcate) încă n-a dispărut şi care tocmai a descoperit scrisul (nu însă şi cititul) şi pe care-l exersează în zugrăveala veche de 5 decenii a sălii, dând glas celor mai profunde sentimente de dragoste (“Irina vreau să te fut în cur”) sau exhibând refulări sexuale (“Ana mai iei muie de la tot satul” – fără semne de punctuaţie). De asemenea, ar mai trebui să li se explice călătorilor din Orient Express că vegetaţia abundentă de pe peroanele gărilor sau chiar dintre şinele de cale ferată se datorează amplului program guvernamental de re-înverzire a zonelor care în anii negrei dictaturi comuniste au fost smulse de la Mama Natură pentru a face loc activităţilor antropice distructive.
Deci, să nu fie neliniştiţi dacă, aşa cum se vede în clipul de mai sus (ieşirea Orient Express-ului din România pe la Giurgiu) sau în slide-show-ul de şi mai sus, câteodată şinele de cale ferată par a fi înghiţite de vegetaţie iar trenul parcă alunecă pe iarbă, ci din contră, să profite de această micro-junglă ce mărgineşte drumul de fier şi să iasă pe geamul Orient Express-ului cu un lasou la un mic “Railway Safari”, poate au noroc şi prind o vacă ce paşte placidă printre şine sau, de ce nu, chiar un localnic mai brunet pe care să-l ia la ei în tren să le cânte manele din telefonul mobil cu ecran color şi empetrei. Totodată faptul că prin România Orient Express-ul circulă cu viteză mai mică decât cea a unei moluşte nu e din cauză că ani de zile banii pentru investiţii în infrastructura feroviară s-au furat şi nu s-a mai făcut nimic, ci pentru ca călătorii de lux să poată admira liniştiţi mirificele peisaje mioritice cu munţi de gunoaie, pajişti cu culturi intensive de buruieni şi iazuri cu pet-uri în loc de peşti. Ei da, aşa merită să dai 10.000 de euro şi să treci şi prin România.
În altă ordine de idei, cred că CFR-ul Călători şi-ar dori în actualele condiţii să aibă la fel de mulţi călători (plătitori) ca în filmuleţul de mai jos :
Adrian Diţă
(UPDATE: Se zice în articolul de mai sus: “Anul acesta în România popasul pentru turişti s-a făcut în Sinaia la castelul Peleş, de unde trenul a plecat înspre Istanbul.” Eu, din această formulare înţeleg că Orient Express-ul i-a basculat pe călători direct în castel. Spre ruşinea mea încă n-am vizitat castelul Peleş din Sinaia deşi am trecut de multe ori pe-acolo, aşa că n-am de unde să ştiu dacă castelul e dotat şi cu o gară sau măcar un peron la care să tragă trenurile înţesate de turişti cu sânge albastru care vor să vadă unde locuiau regii României când erau în concediu.)
Cea de-a doua zi a Sighisoara Film Festival se anunță plină de evenimente. 23 iunie e ziua dedicată culturii și cinematografiei maghiare, Tară invitată în cadrul evenimentului. Pe lângă proiecțiile a zece filme ungurești de renume internațional, se pregătește un atelier de lucru manual al Cloud Factory și două concerte în aer liber. Tot azi va avea loc primul workshop SFF în Sala Port.ro, cel organizat de Media Desk.
Filmele din cadrul secțiunii Tară invitată au fost selecționate cu ajutorul Centrului Cultural al Republicii Ungare si Filmunio, instituții care au avut o contribuție decisivă în buna desfăsrare a evenimentului.
Printre cineastii care vor fi prezenti la seciunea de întrebări si răspunsuri de după proiecții se numără Ferenc Moldovanyi (Another Planet), Geza M. Toth (Mama) si Gyula Nemes (Lost World).
Între orele 11 și 16 în Piata Cetătii, Cloud Factory va organiza gratuit o serie de ateliere de lucru manual pentru copii. Cei mici vor avea ocazia să învețe să confecționeze păpuși și marionete din materiale reciclate și reciclabile și să picteze plase din material textil. Cloud Factory este un concept unic în țara noastră ce își propune să promoveze handmade-ul în rândul oamenilor dornici să își exploateze creativitatea. Asociația timișoreană organizează periodic evenimente ce stimulează creativitatea, sub forma unor ateliere de lucru manual și jocuri interactive pentru copii, fără, însă a neglija aspectele educative și ecologice ale acestora
Media Desk România asteaptă apoi publicul cinefil si specialistii in cinema la seminarul Training& Markets& Networksîncepând cu ora 15:00 în Sala Port.ro. Valentina Miu, reprezentant Media Desk, va prezenta programe de training si inițiative de piațâ sprijinite de Programul MEDIA.
De la ora 18:00, în Piața Cetății va concerta orchestra invitată Porsgrunn Youth Orchestradin Norvegia. Repertoriul lor foarte variat cuprinde toate genurile muzicale “de la Bach la Abba”, cum ei își definesc stilul. Concertul norvegienilor va fi urmat, începând cu ora 19:30, de show-ul Groovy Base Band, o formație tânără de cover-uri formată din patru membri: Krisztina Koszorus (voce si vioară), Szabi Kozsik (chitară), Andras Vilhelm (bas) și Voland Szekely (baterie). Stilul lor muzical este unul aparte, ce cunoaște numeroase puncte comune cu jazz-ul, dar are și influențe de bossa nova, funk și blues. Ritmul, ce uneori amintește de tango-ul argentinian este accentuat pe alocuri de riff-uri agresive.
Pentru detalii, accesati hu.sighisoarafilmfestival.ro sau scrieți-ne la helga@sighisoarafilmfestival.ro .
Sighișoara Film Festival şi-a deschis porţile în faţa celei de-a doua ediţii în care sunt sărbătorite atât producţiile româneşti, cât şi cele premiate la marile festivaluri europene. De asemenea, există o „Ţară invitată”, zi dedicată culturii şi cinematografiei maghiare, un concurs pentru liceeni, workshopurie şi ateliere de lucru manual pentru copii.
“Pentru cea de-a doua oară, Cetatea Sighişoarei devine Cetatea Filmelor Premiate. De data aceasta nu doar a celor româneşti. Ne bucurăm că povestea continuă şi Sighişoara Film Festival a căpătat vizibilitate în peisajul manifestărilor de gen.
Sperăm ca prin nivelul producţiilor cinematografice prezentate ca şi prin tematica workshopurilor ce vor avea loc aici, festivalul să stârnească interesul unui număr cât mai mare de spectatori, astfel încât Sighişoara să devină un punct de reper în agenda de vacanţă a cinefililor. Bun venit deci la Sighişoara Film Festival 2010 celor care iubesc filmul! Felicitări echipei de organizare şi mulţumiri celor care au făcut posibilă această a doua ediţie!”, ne spune Dorin Dăneşan, primarul Sighişoarei.
În seara zilei de marţi, pe lângă deschiderea festivalului oficializată de discursul domnului primar, al directorului festivalului, actorul Adrian Titieni şi al doamnei Anca Raţiu, purtător de cuvânt în cadrul Primăriei Sighişoara, publicul cinefil s-a bucurat de două producţii româneşti: “Eu cand vreau sa fluier, fluier” şi “Amintiri din epoca de aur I”, ambele proiectate în Piaţa Cetăţii. atmosfera a fost întreţinută de actorul Andrei Aradits, iar actorul Emanuel Pârvu a discutat cu publicul în urma proiecţiei.
În aceste cinci zile, din 22 până în 27 iunie, organizatorii promit o atmosferă intensă de festival ce se va transforma în cea mai placută vacanţă a acestei veri.
Festivalul de Film de la Sighişoara se va desfăşura în perioada 22 – 27 iunie 2010 şi are drept organizatori Fundaţia Română pentru Educaţie şi Educatori în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Sighişoara.
Proiectul este susţinut de CNC, Asociaţia Turistică Sighişoara, Institutul Cultural Român, Ministerul Turismului, Institutul Cultural Maghiar, Microsoft, Filmunio, DHL, BMW, Teachers, Club Aristocrat, Transilvania Film, Hi FI Production, AndemMotionFilms.
Şi susţinut de Port.ro, Kiss FM, Zile si Nopţi, CinemaRx, Transindex, LiterNet, Videofil, Cinefan, Filmtett, Agenţia mondenă de presă, Cuvântul Liber, Zi de Zi, Ziarul de Mures.
Programul complet al Sighişoara Film Festival îl găsiţi aici
În urmă cu vreo câteva luni am scris un contraeditorial destul de alambicat în care încercam să explic ce ne lipseşte nouă, românilor, astfel încât, dacă am avea acel ceva, nu ne va mai lipsi nimic… Sau mai pe româneşte, de ce avem nevoie ca să nu ne mai lipsească nimic. Concluzia era că avem nevoie de gospodari. Ei bine, acum am ajuns la concluzia că înainte de a avea gospodari trebuie să avem spirit comunitar. În România cuvântul comunitate şi derivatele lui şi-au cam pierdut înţelesul originar fiind folosit în contexte şi alăturări nepotrivite gen “câini comunitari”. Astfel că atunci când aude de comunitate românul se gândeşte la cu totul altceva decât la sensul cuvântului. A contribuit la distrugerea spiritului comunitar al românilor şi regimul comunist, deşi prin denumirea partidului conducător, ar fi trebuit să îl consolideze… Dar nu ăsta era scopul partidului. Probabil aţi văzut în filmele americane cum locuitorii din cartierele lor se adună periodic să dezbată împreună problemele cu care se confruntă şi cum se implică pentru rezolvarea lor. Cum au centre comunitare unde membrii comunităţii se pot aduna nu numai pentru dezbateri, ci şi pentru a-şi petrece timpul liber împreună. Noi nu avem aşa ceva. Avem doar asociaţii de locatari care se adună o dată sau de două ori pe an pentru a decide dacă să pună sau nu interfon la uşa de la bloc, s-o facă din termopan sau să pună acoperiş la clădire… Nu-i de mirare că cei care ne conduc habar n-au de ce ar avea nevoie locuitorii, dacă ei înşişi nu ştiu ce-şi doresc. Aşa că o dată la 4 ani mulţimi de candidaţi vin în campanie electorală şi fac fel de fel de promisiuni pe care nici ei nu ştiu dacă le pot îndeplini, iar oamenii stau şi ascultă, îşi zic în sinea lor că sună bine, deşi au învăţat să nu mai pună botul la astfel de lucruri, şi pun ştampila cui ştie să promită mai convingător sau să le demonstreze că interesele lui de politician coincid de fapt cu cele ale electoratului. Oamenii nici nu realizează ce putere au şi câte probleme pot rezolva în interesul lor dacă se adună laolaltă şi îşi susţin un punct de vedere comun. În schimb preferă să se plângă tot timpul sau să ducă un război solitar împotriva celor pe care ei prin votul lor i-au suit la conducerea ţării…
Adrian Diţă
(Publicat în Jurnalul Sighişoara Reporter din septembrie 2007, nr. 510)
. Dar sunt şi poze cu acoperişuri, case şi pădure…
