Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Archive for 6 noiembrie 2008

Lady Transilvania 2008: Contele Dracula s-a făcut cu o nouă mireasă

Posted by ditzacontra pe 6 noiembrie 2008

Noua Contesă de Casa Dracula şi totodată deţinătoarea titlului de Lady Transilvania 2008 este o fată frumoasă şi înaltă (o bunăciune, cum ar zice neciopliţii) în vârstă de 20 de ani, din Iaşi, dar care studiază la Tîrgu Mureş, Raluca Eremei pre numele ei, studentă la Universitatea de Artă Teatrală din Tîrgu Mureş. Joi, 30 octombrie, restaurantul Hotelului Denis din Daneş a devenit neîncăpător înghesuindu-se aici, printre localnici, oaspeţi de seamă şi veniţi de peste mări şi ţări, pentru a fi spectatori la marele concurs de frumuseţe menit să-i aştearnă dinainte sângerosului conte o mireasă proaspătă pentru a mai răzbi un an, până la Haloween-ul următor.

Printre cei însărcinaţi să-i aleagă mireasă lui Dracula, adică juriul, s-au numărat primarul Sighişoarei şi a comunei gazdă, Daneş, oameni de afaceri sighişoreni, români şi străini (dacă se pot face asemenea diferenţieri), dar şi pe puţin trei candidaţi la alegerile parlamentare ce bat cu campania la uşa alegătorilor, puşi astfel în situaţia de a alege ei înainte de a fi aleşi…

Prima ediţie a concursului de frumuseţe Lady Transilvania 2008, a aliniat la start 16 concurente, tot una şi mai ales una, nu numai din tăt Ardealu’ dar şi de prin ţara vecină şi pretină, Republica Moldova, fetele de-acolo traversând Prutul pe podul de flori… Concurentele au defilat în faţa asistenţei şi mai ales în faţa juriului, în ţinute de zi, de seară şi, ţinuta preferată a bărbaţilor, în costum de baie. În costum de baie fiind, fetele au avut de trecut şi hopul probei de cultură… generală nu-i putem spune… mai degrabă particulară, pentru că întrebările se refereau strict la istoria Sighişoarei şi, mai nou, a Daneşului. Probabil că organizatorii au ales ca fetele să facă faţă probei de cultură generală aproape dezbrăcate pentru a distrage atenţia juriului de la posibilele poticneli la răspunsurile învăţate pe de rost în perioada de pregătire…

Defilarea fetelor era atent supravegheată de Vlad Ţepeş (The Impaler, cum îi zic englejii) iar între probe au încercat să menţină o atmosferă de petrecere formaţia Classic din Sighişoara şi Jess pe muzica cărora membrii juriului, dar şi spectatorii erau invitaţi să cunoască mai îndeaproape pe concurente… Prin dans, fireşte.

La final Lady Transilvania 2008, Raluca Eremei îşi purta mândră coroniţa de contesă a frumuseţii înşurubată pe cap de preşedinta juriului, Cecilia Hâncu, manager al SC Târnava SA Sighişoara şi ne povestea că deşi a mai participat şi la alte concursuri de acest gen (Miss Târgu Mureş 2008 şi la Miss Model of the World 2008 unde a luat şi premiul Best Talent) nu se aştepta că o să câştige dar că a pornit de la ideea că cel mai important este să plece acasă cu noi prieteni. În ce priveşte întâlnirea cu Colţatu’… pardon, Dracula, Raluca spunea că n-are emoţii, deşi încă nu ştia în ce condiţii îl va întâlni. I s-a făcut cunoştinţă cu contele vineri seara, de Halloween, în catacombele Hotelului Sighişoara după care a urmat ceremonia de înnobilare a fecioarei (?) cu titlul de Contesă de Casa Dracula.

Titlurile de First Lady şi Second Lady le-au revenit Cristinei Ursoi din Chişinău, 23 de ani, absolventă de ASE şi angajată strălucită a unei firme de software moldo-română, respectiv sighişorencei Rucsandra Maria Toma, 18 ani, elevă a Colegiului Naţional „Mircea Eliade”. Premiul de popularitate al concursului „Lady Transilvania” l-a obţinut Adriana Pavel din Daneş, 18 ani, elevă a Grupului Şcolar de Industrie Uşoară.

Concursul „Lady Transilvania” a fost organizat de Societatea Transilvană Dracula din Bucureşti, Group Wolf Sighişoara şi Hotel Denis din Daneş.

 

Adrian Diţă

Reclame

Posted in Articole | 2 Comments »

Gogoşi cu cremă de rahat

Posted by ditzacontra pe 6 noiembrie 2008

Am căutat de m-o luat dracii o reţetă sau modul, dacă vreţi, de preparare al rahatului. Însă n-am găsit nicăieri. Fireşte, mă refer la rahatul turcesc iar nu la cel ce ne este servit, sau mai bine zis băgat pe gât, de cei ce ne conduc destinele spre latrina Europei, şi care este extrem de uşor de preparat pentru că ingredientele sunt foarte uşor de găsit şi la îndemâna oricui: promisiuni fără acoperire, amnezie post-electorală, jaf legal la drumul mare şi în văzul lumii, nesimţire crasă, prostie cu carul, mârlănie etc. Voiam să vă descriu cum se face rahatul turcesc pentru că toată lumea ştie cum se prepară cel românesc şi îi în plus îi cunoaşte foarte bine şi gustul care, se pare, unora le place. Un amic îmi zicea, apropo de faptul că a început campania electorală, că timp de 3 ani jumate politicienii mănâncă icre negre cu polonicul iar 6 luni, cât durează pe la noi o campanie electorală, mănâncă rahat cu vidanja pentru a da bine la poporul sătul deja de coprocultură.

Pentru că n-am găsit pe tot internetul o reţetă de rahat… sună cam aiurea… o reţetă de preparat rahatul turcesc, m-am gândit în schimb să vă propun ca în această campanie electorală să înlocuim gogoşii cu cremă de rahat ce au gust amar şi put ca dracu’, preparaţi în bucătăriile Casei Poporului şi a palatelor Victoria şi Cotroceni de cei mai proşti bucătari pe care-i poate avea neamul ăsta românesc, cu gogoşii autentici, preparaţi acasă şi care au gustul dulce pe care ar trebui să-l aibă viaţa în ţara asta condusă de nişte rahaţi cu ochi.

Aşadar pentru gogoşii cu cremă de rahat vom avea nevoie de o juma’ de kil de făină, 50 grame zahăr, 50 grame unt, 2 ouă întregi, 30 grame drojdie, 1 cană de lapte, o juma’ de linguriţă de sare, vanilie, coajă rasă de lămâie şi portocală. Pentru crema de rahat ne va trebui o juma’ de kil de rahat, o juma’ de pachet de unt, 2 lămâi mari şi, opţional, nucă sau alune prăjite dar nesărate.

Mai întâi vom prepara aluatul pentru gogoşi. Adică-l veţi prepara pentru că mie nu-mi prea place să plămădesc aluaturi şi să le frământ… Nu-mi ies ca lumea. În plus mă frământ eu singur destul. Ce să mai frământ şi aluaturi. Deci, se înmoaie drojdia cu puţin lapte cald, se presară făina deasupra şi se lasă la cald să dospească. Separat, în vasul în care se frământă aluatul, se bat ouăle cu sarea şi apoi cu zahărul. Se pune făina, se omogenizează şi se adaugă, alternativ, lapte şi făină. Coca trebuie să fie moale, însă bine frământată. Când se desprinde aluatul de pe mână, se adaugă untul topit călduţ, frământând în continuare. Se lasă să crescă până îşi dublează volumul. În vremea asta preparaţi crema de rahat în felul următor: se dau prin maşina de tocat rahatul şi lămâile cu coajă cu tot, se amestecă cu untul şi nuca sau alunele şi… gata. Ne reîntoarce la aluat care, după ce a crescut, se frământă din nou, că să dea înapoi, şi se împarte în două. Se întinde o foaie de 1/2 cm. Pe jumătate de foaie se fac ronduri (cu o formă sau un pahar mare) fără să se taie aluatul. Se aşează în mijloc crema de rahat. Din cealaltă jumătate de foaie se taie rondele care se aşează peste cele dintâi şi se apasă împrejur cu degetul să se lipească, dar să nu aibă făină între ele. Se taie din nou cu aceeaşi formă, pătrunzănd complet aluatul. Se lasă să mai crească aproximativ o juma de oră. Se pun la copt într-o cratiţă cu ulei încins. Focul nu trebuie să fie prea tare pentru a nu se arde uleiul. Poate că gogoşii ăştia pe care i-aţi preparat acasă nu-s ei aşa de mari ca ăia pregătiţi de politicieni, dar măcar sunt adevăraţi…

Un infrActor grăbit

Posted in După mine, potolu'! | Leave a Comment »

Să ne-nchinăm la moaştele sfintei economii mondiale!

Posted by ditzacontra pe 6 noiembrie 2008

Promit că e ultima oară când mai scriu la rubrica asta despre criza financiară. Pentru că risc să comit un sacrilegiu în condiţiile în care aceasta tinde să se transforme în ultima vreme într-un soi de religie a cărui dumnezeu e banul, a cărei biblie e „Capitalul” lui Marx, a cărei profeţi sunt analiştii economici şi a cărei preoţii sunt bancherii şi brokerii care, în numele banului, cotaţiei şi sfintei inflaţii, sacrifică pe altarul crizei economiile şi creditele celor mulţi şi mai puţin bogaţi, în ciuda rugăciunilor fierbinţi ridicate de aceştia în bisericile crizei care sunt băncile. Iar oamenii nu prea au de ales, făr’ decât să facă voia banului, rugându-se la bancheri să nu le ia pâinea, casa, maşina şi afacerea cea de toate zilele şi să nu-i inducă în ispita (eroarea) de a contracta credite ipotecare cu dobânzi aparent rezonabile, dar care se umflă de la lună la lună, şi cu costuri şi comisioane ascunse. Amin! Nici guvernele nu stau deoparte. Deja au adus ofrande de mii miliarde crizei, fără rezultate însă. Ca orice religie, şi criza financiară are detractorii ei. Citeam recent într-o publicaţie economică online că au apărut deja „falşi profeţi” (anarhişti economici?) care susţin sus şi tare că criza financiară nu există şi că e o invenţie a ban-clerului acesteia (bancherilor şi brokerilor) care-s nişte farisei şi nişte făţarnici ticăloşi şi lacomi care iubesc banii altora ca pe proprii lor bani şi care au răstignit economia mondială pe crucea întoarsă a ochiului dracului, au trimis în paradisuri fiscale sufletele nevinovate ale economiilor populaţiei şi au surghiunit creditele în iadul dobânzilor veşnice care incinerează pe loc orice iniţiativă de afaceri.

Aşa o fi. Însă nu putem nega faptul că, există sau nu, simţim cu toţii prezenţa crizei, deocamdată în buzunare şi, probabil nu peste foarte mult timp, şi în stomac… Iar acesta situaţie te face să-ţi pui întrebări metafizice. Va reînvia oare economia mondială a treia zi după fripturi cu capitalul pre recesiune călcând? Sau se va înălţa la cercurile de interese, pogorându-se pre pământ în locul ei sfânta inflaţie. Există viaţă economică după criza finaciară? Credeţi în criza finaciară, domnule Isărescu?…

 

Războiul de recesiune

Posted in Reclame şi reclamaţii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »