Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Blestem

Posted by ditzacontra pe 12 noiembrie 2008

Religia şi politica au foarte multe lucruri în comun. Aşa se face că din cele mai vechi timpuri cele două „domenii” au strânse legături una cu alta. Dacă există o dilemă în ce priveşte întâietatea apariţiei oului sau a găinii, aceasta se exclude când vine vorba de religie şi politică. În sensul că mai întâi a fost religia, credinţa într-o forţă/fiinţă superioară care a creat lumea şi a stabilit nişte reguli de funcţionare a ei, iar din religie s-a născut politica prin care, în baza unui „drept divin” acordat de forma/fiinţa ce a creat lumea, nişte oameni cu mai mult tupeu decât restul lumii, îşi arogau titlul sau funcţia de executori ai voinţei divinităţii căreia trebuia să i se supună restul omenirii. Între timp, cu foarte mare dificultate, acest „drept divin” a fost înlocuit cu „voinţa poporului” care-şi deleagă puterea, pe care, cică, o deţine (sic!), unor indivizi, presupus calificaţi pentru acest job, putere pe care aceşti indivizi trebuie să o exercite pentru binele şi în numele poporului. Întrucât puterea nu mai este exercitată ca urmare a „dreptului divin”, ci prin „voinţa poporului”, religia a cedat întâietatea politicii în viaţa „reală”, mulţumindu-se cu rolul principal, destul de important încă, din viaţa „spirituală”.

Una dintre cea mai izbitoare asemănări între religie şi politică este însăşi campania electorală, fie ea din România sau de aiurea. În ambele cazuri ţi se promite o viaţă mai bună dacă eşti de partea cui trebuie. Mai precis, orice religie are la bază lupta dintre o „entitate pozitivă” (să-i zicem, divinitate) care a creat lumea şi i-a stabilit regulile de funcţionare, şi o „entitate negativă” (pe care o vom numi în continuare demon) care are o viziune şi atitudine diametral opusă divinităţii referitoare la creaţie şi regulile ei. La mijlocul acestei lupte este omul. Dacă acesta alege să facă voinţa divinităţii, fiind dispus să facă diverse sacrificii, sufletul îi va fi salvat şi va avea o viaţă (veşnică) de apoi plină de… satisfacţii. Însă în nici un caz pe această lume! Cel puţin nu înainte de finalul luptei dintre divinitate şi demon, final în care toate profeţiile nominalizează drept învingătoare divinitatea. Trecem peste faptul că în trecut omul era forţat prin teroare să fie de partea divinităţii de către autointitulaţii reprezentanţi ai acesteia pe pământ (vezi Inchiziţia din evul mediu), şi că astfel de cazuri se mai petrec şi astăzi (fundamentalismul islamic).

La fel e şi în campania electorală din politică: oamenilor li se promite o viaţă mai bună, dar numai după momentul alegerilor şi numai după nişte mari sacrificii generate de greaua moştenire lăsată de predecesori. Diferenţa e că în politică nu ai divinităţi şi demoni impuşi, ca în religie, ci ai candidaţi fabricaţi de industria de PR, care afirmă, toţi despre ei înşişi, că ar fi capabili să salveze bunăstarea poporului, şi toţi despre ceilalţi, că sunt cei care vor distruge această bunăstare.

Până aici, tot ce am arătat, sunt generalităţi cu titlu de (mult prealungă) introducere. De-aici vom încerca să vedem cum se pot folosi „promisiunile” şi „armele” religiei împotriva impostorilor din politica românească, dar nu numai din politică.

Explicam în editorialul precedent că împotriva situaţiei existente în România şi a celor care au adus ţara în situaţia asta, nu prea poţi face mare lucru în afară de a-i înjura cum îţi vine la gură. Însă în România, diverse studii şi sondaje plasează biserica pe primul loc în topul încrederii populaţiei, astfel că, în afară de înjurătură, care ca armă n-are nici un efect întrucât ţintele acestora sunt foarte bine blindate cu veste anti-bun-simţ, o altă „armă” ar putea fi… blestemul. Eu, nefiind un indivit religios, nu prea cred că această „armă” ar fi mai eficientă decât înjurătura. Însă, zic eu, credincioşii care au plasat biserica în topul încrederii populaţiei, fără ca acest lucru să aducă vreun folos în viaţa „reală”, pot face şi ei un pustiu de bine oamenilor care au de suferit de pe urma nesimţiţilor care ne calcă zilnic în picioare, fie ei politicieni – făcători de legi strâmbe, oameni de afaceri corupţi şi lacomi, infractori şi criminali ce zburbă în liberatate etc., şi să-i blesteme regulamentar, poate-poate îi va auzi divinitatea şi va pogorî mânia cerească asupra lor.

Sunt conştient de faptul că nu e bine să blestemi, că rişti ca acestea să se întoarcă împotriva ta. Dar nici să-ţi baţi joc de un întreg popor nu se cade. În plus poporul acesta este deja destul de blestemat, aşa că nu văd cum poate dăuna mai mult un blestem împotriva celor ce l-au blestemat. Mai ştiu şi faptul că biserica propovăduieşte iubirea faţă de aproape, dar şi faţă de duşman. Aceeaşi biserică care nu a ezitat să instige la zdrobirea necredincioşilor şi a vrăjmaşilor care călcau graniţele ţării încărcând istoria patriei de glorioase măceluri…

Aşadar, fie ca cei ce dau legi strâmbe să cadă ei înşişi victime ale acestora, să aibă procese peste procese toată viaţa lor şi să nici nu piardă, dar nici să nu câştige; cei lacomi şi cei îmbogăţiţi ilicit pe seama celor mulţi să-şi trăiască toată viaţa cu frica atroce de a pierde tot ce-au acumulat ca în final să sărăcească la fel ca cel mai sărac dintre pământeni şi să ajungă să-şi dorească moartea şi să nu poată muri; cei ce comit nelegiuiri şi scapă nepedepsiţi de legea pământească să simtă la modul fizic toată viaţa lor suferinţa provocată victimelor lor, înmulţită cu o mie; etc. Astea au fost doar câteva exemple de blesteme…

Adrian Diţă

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: