Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Archive for 2 iunie 2009

Supă de bere

Posted by ditzacontra pe 2 iunie 2009

Venind dinspre Germania cu autocarul am făcut la un moment dat un popas la un mic restaurant de pe marginea autostrăzii pentru ca şoferii şi călătorii să ia masa de prânz. Din câte am observat şoferii păreau a fi nişte obişnuiţi ai locului pentru că fetele care serveau îi cunoşteau şi, cum au intrat i-au şi întrebat într-o română aproximativă: „Ca de obicei?”, iar şoferii au încuviinţat fericiţi. După nici 5 minute acestora li s-au adus 3 boluri cu supă care părea a fi delicioasă după pofta cu care o sorbeau. Am încercat să o întreb pe una dintre fete ce mănâncă şoferii, dar n-am ştiut să mă exprim corect în limba germană, aşa că m-am trezit şi eu în faţă cu o porţie de supă din-aia. Ce era să fac? Am mâncat-o. Era într-adevăr delicioasă având totodată un gust predominant foarte familiar mie, dar pe care nu reuşeam să-l deşluşesc, şi care se îmbina armonios cu gustul celorlalte ingrediente. În final l-am abordat pe unul dintre şoferi şi l-am întrebat ce am mâncat. „N-ai vrea să ştii!”, mi-a răspuns el râzând. După care mi-a spus că e supă de bere. Văzând că m-am îngălbenit la faţă a ţinut să mă liniştească zicându-mi să nu-mi fac griji pentru siguranţa mea în autocar pentru că prin fierbere berea îşi pierde alcoolul. Lucrul acesta îl ştiam şi eu. Nu de-aia m-am îngălbenit, ci pentru că până n-am gustat supa aia de bere mi s-ar fi părut un sacrilegiu, o risipă inutilă folosirea unei cantităţi mari de bere în alte scopuri decât pentru a o bea. Pentru că mi-a plăcut aşa mult supa asta de bere, iată, v-o recomand în această săptămână pentru că e simplu de făcut. Însă, dacă până acum reţetele mele se adresau în general burlacilor înrăiţi cărora n-are cine să le gătească, reţeta de faţă le este adresată prietenelor sau iubitelor acestora întrucât nici un bărbat întreg la minte n-ar fi în stare să sacrifice berea pentru a face supă din ea. Nici eu n-am fost în stare…

Prin urmare, dragelor, iată cum vă sfătuiesc să procedaţi: subtilizaţi din frigider trei sticle de bere din rezerva strategică a iubitului când acesta doarme. Obosiţi-l bine înainte de a vă apuca de gătit. Ştiţi voi la ce mă refer… Vă mai trebuie 50 grame de unt, 60 grame de făină, un pahar de smântână, o linguriţă de zahăr, o linguriţă de scorţişoară pisată, sare, piper, pâine prăjită. Puneţi untul la topit într-o cratiţă şi turnaţi făina peste el mestecând continuu până obţineţi un rântaş auriu pe care-l stingeţi cu berea din cele 3 sticle sustrase din frigider. Recomandare: după ce goliţi sticlele de bere umpleţi-le cu apă şi puneţi-le la loc în frigider să nu se prindă hăbăucul că nu-i ies berile la număr până nu gustă din supă. După ce aţi stins rântaşul cu bere adăugaţi imediat sarea, piperul, zahărul şi scorţişoara şi lăsaţi cratiţa cu supă să dea câteva clocote la foc mic. Între timp prăjiţi uşor 4-5 felii de pâine în unt şi aşezaţi-le în castronul în care veţi turna supa. Înainte de a turna supa în castron dregeţi-o cu smântână! Apoi puteţi să-l treziţi pe ameţitu’ ăla care nu vrea nici în ruptul capului să vă ia de nevastă şi să-i daţi să mănânce supă de bere. Nu-i spuneţi ce mănâncă până nu termină. Dacă-i place, puteţi să-i spuneţi. Dacă nu, eu zic să fugiţi repede la magazinul de la parter şi să cumpăraţi 3 sticle de bere pentru a le înlocui pe cele în care aţi turnat apă… Succes şi casă de piatră!

Bere la proŢap

Reclame

Posted in După mine, potolu'! | Leave a Comment »