Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Archive for 24 iunie 2009

Meserie! Brăţară de plastic, frate!

Posted by ditzacontra pe 24 iunie 2009

La început a fost intenţia! Intenţia mea era să mă fac jandarm când o să fiu mare. Nici nu mai ştiu de ce. Cred că îmi plăcea cum sună. După-aia am vrut să mă fac bucătar când sunt mare. Apoi, iar nu mai ştiu de ce, am vrut să mă fac ziarist. Cred că tot din cauză că-mi plăcea cum sună. Acuma sunt mare, dar numai ca vârstă. Iată ce s-a ales din intenţiile mele:

Jandarm nu s-a putut pentru că cine-a mai văzut jandarm cu ochelari… Cel puţin nu se putea atunci, pe la începutul anilor ’90. Da’ m-am scos cu chestia asta că altfel o luam şi eu pe coajă în mineriadele din ’99, nu? Aşa că după terminarea liceului m-am trezit că-s suplinitor de limba engleză la clasele a VII-a şi a a VIII-a în şcoala generală în care am învăţat şi eu. Tocmai de limba engleză, proba la care am luat cea mai mică notă la bac. Da’ mi-a prins bine că am învăţat engleza împreună cu elevii… Adică mai mult eu, că pe ei îi durea la bască de limba engleză. Iar acum le pare rău…

La cuptorul din secția decor - Cesiro Sighișoara

După ce mi-am satisfăcut patria prin Armata Română, a urmat o perioadă dificilă de şomaj şi muncă la negru cu ziua până când, prin forţa împrejurărilor şi cu ajutorul a 2 kile de cafea (pe care eu le-am plătit dar nu eu le-am oferit pentru că nu-mi place să dau mită) m-am angajat la fabrica de faianţă menaj din Sighişoara, Cesiro pre numele ei, unde am lucrat timp de vreo 8 ani de zile în 3 schimburi, la cuptoarele din decor, la temperaturi de câte 50 de grade uneori, aşa cum se poate vedea şi în poză…

Deşi lucram în 3 schimburi, se pare că aveam destul de mult timp pe care nu aveam cu ce să-l umplu. Aşa că scriam. Pentru că am considerat că până atunci citisem destul. Şi tot scriind de-a-mboulea, într-o bună zi am şi câştigat nişte bani la un concurs organizat prin 2000 de revista Academia Caţavencu care mi-a publicat un text. Aşa m-a remarcat vechea echipă de la Jurnalul Sighişoara Reporter care mi-au oferit posibilitatea să scriu pentru ziarul local, voluntar pentru început. Asta se întâmpla prin 2000. De atunci şi până prin 2006 am avut 2 job-uri: cuptorar – muncitor necalificat la Cesiro SA Sighişoara şi redactor-reporter necalificat la Jurnalul Sighişoara Reporter. Apoi am clacat. Nu mai puteam să le duc pe amândouă, mai ales că m-am şi înscris la Facultatea de jurnalism de al UBB Cluj-Napoca. Aşa că am rămas doar cu job-ul de la Jurnalul Sighişoara Reporter unde am devenit secretar de redacţie, dar am rămas şi reporter şi redactor. A fost cea mai prolifică perioadă a

Interviu cu Miss Univers 2000

mea la ziar. În poza din dreapta, de pildă, tocmai îi luam un interviu lui Miss Univers din anul 2000, o bunăciune din Filipine, venită la Sighişoara să aleagă o Miss Transilvania 2006.

Numai că între timp au început să nu-mi mai ajungă mălaiu’. Cheltuieli mari, risipă multă, bani puţini… Aşa că am încercat şi eu munca prin străinătăţuri. Prima mea ieşire peste hotare: la muncă în

Cu Tatiana și Rose la Hamburg

Germania la tarabe cu cârnaţi, fripturi şi alte alimente scumpe pe la noi. Iacătă-mă-s în poză cu colegele de muncă venite tocmai din Brazilia…

Mi-a plăcut în Germania, mai ales banii pe care-i câştigam acolo. Aşa că m-am dus şi în următorii 2 ani, respectiv în 2008 şi 2009, dar de data asta în agricultură, mai precis pomicultură, unde am învăţat să fac freza merilor ca atunci când înfloresc să fie frumoşi şi să facă mere faine şi bio…

Frizer de pomi

Problema e că fiind plecat câte 3 luni pe an s-a cam rupt legătura cu  ziarul, mai ales că nici

eu nu mi-am mai dat interesul fiind mai degrabă cu gândul la banii de „dincolo”. Aşa că acum, pentru a-mi rotunji veniturile ce le obţin(eam) de la ziar, care între timp, mulţumită crizei, s-au diminuat drastic, mi-am mai luat un job: recepţioner şi barman la Burg Hostel în Sighişoara. De la job-ul ăsta încă n-am poză, că lucrez acolo de numai trei săptămâni.

Aşa că iată-mă ajuns acum în situaţia din 2000-2006, când aveam 2 job-uri. Parcă totul e ca un fel de spirală: pare că ajung de unde am plecat, doar că pe o treaptă mai sus… Sau mai jos?…

Numa’ bine!

Reclame

Posted in Jurnal | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Varză nemţească umplută

Posted by ditzacontra pe 24 iunie 2009

Vă întrebaţi probabil cum naiba poţi să umpli o varză? Cu ce? De ce? Eu unul nu m-am mirat foarte tare când am auzit această reţetă de varză umplută. În fond şi la urma urmei aproape orice se poate umple cu condiţia ca mai întâi să goleşti acel ceva de conţinutul iniţial… La această reţetă însă nu e cazul. Pentru a demonstra acest lucru o să păşim oleacă săptămâna aceasta în bucătăria nemţească. Deşi varza e o legumă care face parte din fondul lingvistic geto-dac, alături de barză, brânză, brazdă (care, între noi fie vorba, nu-s chiar legume), săptămâna asta o vom da pe mâna bucătarilor nemţi să vedem cum o fac ei comestibilă. Alegerea lor a fost, bineînţeles, o reţetă tradiţională germană: varză umplută. Pentru a o prepara, bucătarul are nevoie, pe lângă varza aia din fondul lingvistic geto-dac, de vreo juma’ de kil de carne, 2 cepe, 3-4 roşii (merge şi bulion), pătrunjel, mărar, 2 linguri de untură, sare şi piper, (toate astea din fondul lor lingvistic, că din cel românesc sunt pe cale de dispariţie datorită înţeleptelor politici guvernamentale de gestionare a crizei) . Aşaaa. Mai departe, după ce are toate ingredientele la îndemână, bucătarul neamţ  spală bine varza, o opăreşte în apă clocotită, apoi o scoate şi o desface (n-o să pot face referire de fiecare dată la ce anume „scoate” şi „desface” neamţul, dar sunt sigur că înţelegeţi că e vorba despre varză)… Dar nu desprinde foile de cotor, înţelegeţi ce vă spun? Adică desface foile de varză, dar acestea vor rămâne prinse de cotor. De ce? Veţi vedea. Până una-alta neamţul toacă carnea, care va fi de preferinţă 300 de grame de vită şi 200 de grame de porc, iar într-o cratiţă prăjeşte două cepe tăiate mărunt. Păstrează jumătate din tocătură pentru mai târziu, iar cealaltă jumătate, după ce o mai toacă de două ori, c-aşa-i neamţul, meticulos, o pune în cratiţă (deci carnea tocată) alături de ceapa prăjită, presară sare şi piper şi o prăjeşte bine amestecând mereu. Adăugă roşiile fără seminţe şi fără pieliţe (sau bulionul) şi când totul este prăjit, ia cratiţa de pe foc şi pune în tocătură o legătură de pătrunjel şi una de mărar tocate mărunt. Mai ţineţi minte că neamţul nostru a păstrat o jumătate din tocătură şi v-aţi întrebat de ce. Nu mai ţineţi minte? Foarte rău pentru că tocătura aia crudă se amestecă cu cea prăjită. Acum să ne întoarcem la varza care zace despletită pe masă, nebăgată în seamă. Peste miezul ei, care acum este la vedere pentru că a fost desfăcută, neamţul pune puţină umplutură după care întoarce primele două foi şi acoperă miezul. Întinde umplutura peste al doilea rând de foi, le ridică cu tocătură şi le strânge bine. Procedează la fel până când i se termină tocătura, ultimele 2-3 rânduri de foi lăsându-le neunse cu umplutură. Închide varza cu umplutura înăuntru dându-i forma naturală apoi o pune în mijlocul unui şervet subţire şi curat căruia îi strânge colţurile, le face mănunchi şi le leagă cu o sfoară. Apoi, într-o cratiţă prăjeşte într-o lingură de untură o ceapă tocată mărunt, adaugă o lingură de bulion şi un polonic de zeamă de carne şi aşează în această cratiţă varza, cu şervet cu tot, o acoperă cu un capac şi o lasă să fiarbă încet, cel puţin o oră şi jumătate, luând din când în când din zeamă şi turnând peste varză. Dacă zeama scade prea mult, neamţul va adăuga bulion de carne sau apă clocotită. Când varza este gata, adică după o oră jumate, o apucă de colţurile şervetului (adică neamţul o apucă pe varză), o scoate pe o farfurie, dezleagă sfoara, desface şervetul, scoate varza de acolo, o pune fain-frumos pe un blid şi stoarce peste ea zeama cu care este îmbibat şervetul adăugând şi zeamă din cratiţă. O serveşte fierbinte, tăiată felii ca la tort. Deci am văzut ce face neamţul cu varza: un soi de sarma mult mai elaborată. Acum să vă văd dacă reuşiţi acelaşi lucru cu propria varză… O umpleţi sau o faceţi… varză?

Var(z)a ispitelor

Posted in După mine, potolu'! | Etichetat: , , , | Leave a Comment »