Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Cartofi franţuzeşti

Posted by ditzacontra pe 3 iulie 2009

Ştiţi povestea cartofului? Mă refer la cum a fost descoperit şi cât le-au trebuit europenilor să-şi dea seama că e comestibil. Nici eu n-o ştiu prea bine dar la lecţia de istorie din clasa a VII-a tovarăşa profesoară ne-a spus o poveste interesantă despre aceste lucruri, însă nu ştiu dacă e chiar pe bune pentru că pe alocuri e cam stupidă. Se zice că după ce Columb şi oamenii lui au ajuns în ceea ce credeau ei că sunt Indiile Occidentale, băştinaşii le-au oferit printre altele şi seminţe de cartofi şi know-how-ul cultivării lor convingându-i pe europeni că îi vor scoate din criza alimentară cu care se confruntaseră în lunile de zile de călătorie pe Atlantic. Ăştia au acceptat bucuroşi deşi ei veniseră acolo mai mult pentru aur. Dar, mă rog, erau bune şi ceva alimente. Zis şi făcut: s-au apucat spaniolii să cultive seminţele alea, au crescut plantele, au înflorit frumos, că pe-atunci nu era poluare, şi au făcut şi fructe mici şi verzi. Ei bine, se pare că indienii ăia au uitat să le spună spaniolilor că de fapt ceea ce e bun de la cartof se află în pământ. Drept pentru care ameţiţii ăştia de europeni s-au apucat să culeagă fructele alea verzi de pe vrej. Acuma noi ştim de la lecţia de botanică faptul că fructele cartofului sunt otrăvitoare. Dar ăia se pare că au lipsit de la şcoală în general şi de la lecţia de botanică în special, aşa că au început să moară pe capete când le-au consumat ca nehaliţii. Supăraţi pe indieni pentru neobrăzarea de a-i fi otrăvit cu planta aia vrăjitorească, spaniolii supravieţuitori s-au dus şi i-au măcelărit pe amărâţii ăia de băştinaşi iar la câmpul cultivat cu cartofi i-au dat foc. După câteva zile s-au apucat spaniolii să cureţe imaşul de resturi pentru a-l cultiva cu ceva mai puţin otrăvitor, cum ar fi tutunul, cânepa indiană, macul sau coca. Şi săpând ei aşa, au dat peste tuberculii de cartofi copţi de la incendiul de vegetaţie. Aşa s-au lămurit ei că de fapt trebuiau să scurme pământul pentru a recolta cel mai popular aliment din zilele noastre, dacă e să ne luăm după numărul imens de reţete culinare în care e folosit. Credeţi că s-au dus apoi să le ceară scuze indienilor pentru că i-au măcelărit degeaba? Ei, aş! Istoria ne spune altceva…

Se ştie, de asemenea, că cea mai populară reţetă cu cartofi e cartofii prăjiţi în ulei, cărora americanii le zic french fries, probabil pentru că au fost inventaţi de francezi. Întrucât toată lumea ştie în principiu cum se prepară cartofii prăjiţi, o să ne aplecăm în cele ce urmează asupra unei alte reţete franţuzeşti cu cartofi. E vorba de… cartofi franţuzeşti. Aşa-i spune reţetei. Pentru cartofii franţuzeşti puteţi folosi 6 cartofi româneşti, 7 ouă italieneşti, şuncă presată de Praga (Cehia) tăiată fideluţă, un sfert de kil de smântână bavareză (Germania), 3 linguri de caşcaval şvaiţer ras (Elveţia) şi o ceaşcă de brânză telemea Feta (Grecia) sfărâmată. Observaţi că pe criza asta a cam trebuit să dăm iama prin bucătăriile şi frigiderele altor neamuri pentru a face rost de ingredientele necesare reţetei de cartofi franţuzeşti, neamuri ale căror guverne par mai competente în a gestiona criza…

Dar să vedem cum se prepară cartofii franţuzeşti: fierbeţi cartofii întregi şi 5 din cele 7 ouă. Îi lăsaţi apoi să se răcească oleacă, îi curăţaţi şi tăiaţi cartofii şi ouăle felii. Între timp încingeţi cuptorul la 180 de grade C iar într-un vas termorezistent uns cu unt asezaţi un rând de cartofi pe care presăraţi puţină sare, apoi un rând felii de ouă fierte, din nou puţină sare şi pe urmă sunca presată tăiată fideluţă. Într-un castron amestecaţi smântâna cu telemeaua şi cele 2 ouă nefierte rămase. Turnaţi jumătate din amestec peste şuncă, apoi adaugaţi restul de cartofi şi, deasupra, cealaltă jumătate a amestecului. Acoperiţi şi daţi la cuptor pentru circa o juma’ de oră, dup-aia presăraţi caşcavalul ras şi mai daţi o dată la cuptor, de data asta fără capac, pentru încă 10 minute. Cartofii franţuzeşti pot fi serviţi ca fel de mâncare la cină sau ca garnitură la o autentică friptură de lobodă românească. Bon apetit!

Bucătăria pentru hoţi

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: