Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Supă de ciuperci cu lapte

Posted by ditzacontra pe 11 iulie 2009

După ce data trecută am văzut ce ţeapă au luat spaniolii cu cartofii amerindienilor şi cum şi-au luat-o apoi amerindienii de la europeni, fără nici o legătură însă cu cartofii lor, săptămâna asta vom rămâne în zona „neînţelegerilor” culinare şi a consecinţelor acestora în istoria omenirii. Zona geografică este aproximativ aceeaşi: continentul american, dar (mult) mai la nord şi cu vreo 500 de ani mai devreme de „amerizarea” lui Columb. În zilele noastre nu mai există nici o îndoială că primii europeni care au pus piciorul pe continentul nord-american au fost vikingii. Misterul, încă nedezlegat, este de ce nu au rămas şi n-au colonizat continentul aşa cum au reuşit o juma’ de mileniu mai târziu spaniolii. O legendă spune că de vină ar fi fost laptele… Este exact genul de neînţelegere care 500 de ani mai târziu a dus la masacrarea câtorva sate de amerindieni de către spaniolii otrăviţi de fructele cartofului. Ce s-a întâmplat? Ajunşi pe continentul nord-american vikingii, altfel oameni puşi pe jaf şi omor, s-au împrietenit relativ repede cu băştinaşii de pe-acolo. Probabil pentu că ăştia i-au primit cu inima deschisă şi au împărţit cu noii veniţi tot ce aveau fără să trebuiască să fie ameninţaţi cu sabia. Şi uite-aşa vreme de câţiva ani vikingii, care deja şi-au întemeiat mici colonii, şi băştinaşii s-au înţeles bine şi au început să facă şi negoţ, mai ales cu alimente şi piei de animale. Vikingii au adus cu ei de prin Danemarca şi vreo câteva vaci şi au avut proasta inspiraţie să le vândă băstinaşilor lapte de vacă convingându-i că e un aliment sănătos, fără e-uri şi colesterol, dar cu suficientă grăsime pentru a ţine de foame în acele regiuni semi-arctice. Băştinaşii au primit bucuroşi şi le-au dat la schimb carne de ren şi grăsime de focă şi au plecat fericiţi către satul lor. După câteva zile însă vikingii văd că dinspre satul băştinaşilor vine o gloată gălăgioasă, furioasă şi înarmată. Nu s-au gândit nici o clipă că ei ar putea fi cauza furiei şi au fost luaţi prin surprindere când pieile roşii i-au luat la omor pe vikingi, le-au dat foc satului iar supravieţuitorii abia au avut vreme să se suie în corăbii şi s-o taie înapoi spre Scandinavia. Ce-i apucase pe băştinaşi? Păi se zice că ăştia aveau intoleranţă la lactoză pentru că în afară de laptele ce l-au supt de la sânul mamei, alt lapte n-au mai băut în viaţa lor. Aşa că mulţi dintre băştinaşi au decedat în urma toxiinfecţiei alimentare produsă de lactoză lucru care a provocat furia celor care n-au apucat să bea lapte. Vikingii n-au avut de unde să ştie acest detaliu şi uite-aşa s-au pierdut 500 de ani de colonizare şi „civilizare” a continentului american. Desigur, vikingii se puteau întoarce pe continentul nord-american într-o misiune de pedepsire a băştinaşilor, însă tocmai atunci Scandinavia a fost lovită de o perioadă de criză care a secătuit bugetul pentru expediţii de jaf şi omor, astfel că acestea au trebuit reduse la minim şi doar în zonele învecinate… Chestia asta am scos-o de la mine ca să-i dau puţină actualitate…

Revenind în zilele noastre, iată în cele ce urmează o combinaţie între 2 posibile confuzii gastronomice cu consecinţe nasoale pentru cei cu intoleranţă la lactoză care nu cunosc foarte bine soiurile de ciuperci comestibile: este vorba de supă de ciuperci cu lapte. Pentru a se evita totuşi situaţiile neplăcute procuraţi-vă cele 500 de grame de ciuperci de care aveţi nevoie pentru această supă, din surse controlate şi controlabile. Mai aveţi nevoie de o juma’ de litru de lapte, o litră de apă, o ceapă, un morcov, o rădăcină de pătrunjel, 2 linguriţe de unt, o linguriţă de făină, mărar tocat şi sare. Ceapa, morcovul şi pătrunjelul se dau prin răzătoarea de zarzavat şi se fierb în apă până se înmoaie bine, după care se strecoară. În zeama de zarzavat se adaugă ciupercile după ce în prealabil sunt curăţate, spălate, tăiate felii mici şi înăbuşite în puţin unt. Se lasă să fiarbă circa 20-25 minute, se sărează şi dup-aia se adaugă făina amestecată cu puţin lapte şi se lasă să mai dea 2-3 clocote. Apoi se adaugă restul de lapte, mărarul tocat, lăsând să mai fiarbă puţin. Serviţi fierbinte cu pită prăjită şi telefonul mobil la îndemână pregătiţi să apelaţi numărul unic 112 la cel mai mic semn de intoleranţă la lactoză… sau la ciuperci necorespunzătoare din punct de vedere al compoziţiei chimice…

lApte de muncă

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: