Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Archive for septembrie 2010

Poze (oarecum) celebre…

Posted by ditzacontra pe 28 septembrie 2010

Următorul  meu mare proiect este să-i fac acestui blog un frăţior (deja sunt însărcinat în săptămâna a doua) în care să postez absolut toate articolele pe care le-am scris pentru Jurnalul Sighişoara Reporter în cei 10 ani de (in)activitate (cerebrală), frumos ordonate cronologic, după numerele în care au apărut şi pe categorii. Şi când zic „absolut toate articolele” mă refer şi la cele proaste, şi la cele foarte proaste, şi chiar şi la cele de-a dreptul penibile, aşa de penibile încât nici nu le-am semnat sau nu mi le-am asumat la vremea respectivă. Va fi ceva de lucru pentru că abia de prin 2004 există o arhivă electronică cât de cât completă a ziarului de unde pot să iau articolele cu copy/paste. Restul, începând cu anul 2000, va trebui să le copiez din tastatură din arhiva tipărită. Dar nu-i bai! Iarna-i lungă şi timp este grămadă mai ales că, din comoditate sau dintr-o deşartă speranţă, nu mi-am găsit (încă) un job plătit (r)omeneşte care să-mi ocupe timpul. Aşa că, pentru a mai uita de foamea pe care presimt că o s-o îndur iarna asta, o să mă refugiez puţin în agreabilele vremuri trecute iar până în primăvară, dacă inaniţia nu mă răpune, sper că voi termina de postat „opera completă”. Până una-alta iată mai jos câteva dintre cele mai interesante fotografii pe care am avut ocazia să le fac de-a lungul „carierei” mele de ziarist, unele publicate în JSR, altele în Academia Caţavencu sau Zi de zi:

Astea-s doar cele pe care le-am găsit aşa, în grabă, dar mai am şi altele, unele chiar haioase, iar altele nepublicate… Dar pe alea le-oi pune altădată. Până atunci,

Numa’ bine!

Reclame

Posted in M-o făcut mă-sa fotograf | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

„Railway Safari” în România cu Orient Express

Posted by ditzacontra pe 14 septembrie 2010

Iată mai jos o ştire neinteresantă de acum vreo 3 săptămâni ce n-a mai avut loc în Jurnalul Sighişoara Reporter:

Celebrul tren Orient Express a trecut luni  şi prin Sighişoara.

Regele trenurilor, Orient Expres, a intrat duminică (29 august 2010 – n.m.) în România, prin vama Curtici. Trenul este format din 15 vagoane de epocă, şi reface anual traseul dintre Paris şi Istanbul. Anul acesta în România popasul pentru turişti s-a făcut in Sinaia la castelul Peleş, de unde trenul a plecat înspre Istanbul. Celebrul tren, care a legat pentru prima dată Parisul de Istanbul în 1883, este cunoscut în întreaga lume pentru luxul pe care îl oferă.

Orient Express este numele unei linii feroviare de distanţă lungă, pentru pasageri, care a fost iniţial operată de Compagnie Internationale des Wagons-Lits (Compania Internaţională de Vagoane de Dormit). Deşi originalul Orient Express a fost o simplă linie feroviară internaţională, numele acestuia a devenit, în timp, sinonim cu călătoria de lux. Orient Express circulă pe ruta Paris – Istanbul.

Cei 95 de pasageri provin chiar şi din America sau Australia printre pasageri  regăsindu-se  oameni din toate categoriile sociale, de la nobili la actori, prinţi sau oameni care au economisit ani la rând pentru o asemenea călătorie. Ei beneficiază de cele mai luxoase condiţii dar şi de cele mai fine meniuri ale bucătăriei franceze. Pentru o călătorie de la Paris la Istanbul cu Orient Express-ul unii călători îşi cumpără bilete chiar şi cu un an şi jumătate înainte, costurile pentru o excursie ajungând şi la 10.000 de euro de persoană în funcţie şi de consumaţiile de la restaurantul trenului, care sunt piperate.

Trenul Orient Express opreşte în România de peste un deceniu, în medie, o dată pe an.

Anca Maria Radu

Bun, şi care-i şpilu’? Ca unul care face destul de des drumul cu trenul între Sighişoara şi Mureni (şi retur) mi se pare ca mult 10.000 de euro pentru o călătorie, fie ea şi cu un tren luxuos, care trece şi prin România. Ca să văd, ce? Aşa că am facut câteva poze din trenul mizerabil cu care circul şi iată cam ce văd de fiecare dată când fac acest traseu şi, deci, ce văd şi călătorii din Orient Express.

Această prezentare necesită JavaScript.

(Fotografiile sunt proaste din punct de vedere tehnic din 3 motive: unul – nu ştiu să fac poze, doi – fereastra trenului era cam murdară, deşi era cea mai curată pe care am găsit-o în vagon, şi trei – trenul se zgâlţăia prea tare încercând să se ia la întrecere cu Daciile din anii ’70 ce circulau cu 50 de km. la oră pe şoseaua din vecinătatea căii ferate.)

Acuma trebuie să-i înţeleg şi eu pe călătorii Orient Express-ului: sunt oameni bogaţi şi, probabil excentrici, care vor şi ei să vadă cum trăiesc oamenii săraci şi proşti (proşti pentru că sunt săraci cu duhul şi săraci pentru că sunt proşti, da’ mulţi), din „Carphatian Garden”, vorba lui Elena Udrea, în care mulţi au sărit gardul deşi Porţile de Fier erau deschise… Dar chiar şi aşa ar trebui ca bogătanii ăia să aibă un ghid care să le explice ce văd pe geamul lacrimă al trenului lor de fiţe. De pildă faptul că gările arată în halul în care arată este din cauză că pe aceste meleaguri se circula cu trenul încă din cele mai vechi timpuri, de pe vremea popoarelor migratoare care mai există şi azi, iar gările au devenit monumente isterice… istorice, de-aia nu a mai intervenit nimeni să le renoveze şi să le restaureze. Ar fi utilă şi vizitarea de către călători a unei astfel de gări (sala de aşteptare a gării din Mureni, de pildă) care aduce foarte mult cu o peşteră preistorică cu miros de pişat şi cu pereţii plini de inscripţii rupestre aparţinând unei civilizaţii foarte evoluate, care (din păcate) încă n-a dispărut şi care tocmai a descoperit scrisul (nu însă şi cititul) şi pe care-l exersează în zugrăveala veche de 5 decenii a sălii, dând glas celor mai profunde sentimente de dragoste („Irina vreau să te fut în cur”) sau exhibând refulări sexuale („Ana mai iei muie de la tot satul” – fără semne de punctuaţie). De asemenea, ar mai trebui să li se explice călătorilor din Orient Express că vegetaţia abundentă de pe peroanele gărilor sau chiar dintre şinele de cale ferată se datorează amplului program guvernamental de re-înverzire a zonelor care în anii negrei dictaturi comuniste au fost smulse de la Mama Natură pentru a face loc activităţilor antropice distructive.

Deci, să nu fie neliniştiţi dacă, aşa cum se vede în clipul de mai sus (ieşirea Orient Express-ului din România pe la Giurgiu) sau în slide-show-ul de şi mai sus, câteodată şinele de cale ferată par a fi înghiţite de vegetaţie iar trenul parcă alunecă pe iarbă, ci din contră, să profite de această micro-junglă ce mărgineşte drumul de fier şi să iasă pe geamul Orient Express-ului cu un lasou la un mic „Railway Safari”, poate au noroc şi prind o vacă ce paşte placidă printre şine sau, de ce nu, chiar un localnic mai brunet pe care să-l ia la ei în tren să le cânte manele din telefonul mobil cu ecran color şi empetrei. Totodată faptul că prin România Orient Express-ul circulă cu viteză mai mică decât cea a unei moluşte nu e din cauză că ani de zile banii pentru investiţii în infrastructura feroviară s-au furat şi nu s-a mai făcut nimic, ci pentru ca călătorii de lux să poată admira liniştiţi mirificele peisaje mioritice cu munţi de gunoaie, pajişti cu culturi intensive de buruieni şi iazuri cu pet-uri în loc de peşti. Ei da, aşa merită să dai 10.000 de euro şi să treci şi prin România.

În altă ordine de idei, cred că CFR-ul Călători şi-ar dori în actualele condiţii să aibă la fel de mulţi călători (plătitori) ca în filmuleţul de mai jos 😉 :

Adrian Diţă

(UPDATE: Se zice în articolul de mai sus: „Anul acesta în România popasul pentru turişti s-a făcut în Sinaia la castelul Peleş, de unde trenul a plecat înspre Istanbul.” Eu, din această formulare înţeleg că Orient Express-ul i-a basculat pe călători direct în castel. Spre ruşinea mea încă n-am vizitat castelul Peleş din Sinaia deşi am trecut de multe ori pe-acolo, aşa că n-am de unde să ştiu dacă castelul e dotat şi cu o gară sau măcar un peron la care să tragă trenurile înţesate de turişti cu sânge albastru care vor să vadă unde locuiau regii României când erau în concediu.)

Posted in Însem(i)nări artificiale, M-o făcut mă-sa fotograf, Răutăcisme | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

Varză cu ciolan afumat*

Posted by ditzacontra pe 6 septembrie 2010

(*Reţetă publicată în JSR cu o săptămână înainte de alegerile locale din 2008)

Suntem în ultima săptămână a campaniei electorale şi musai să dăm satisfacţie şi candidaţilor, adică să le dedic şi lor o reţetă culinară pentru că tre’ să mănâncă şi gura lor ceva, nu? Că doar ce flămânzi îs, săracii!… Şi, nu-i aşa, toată lumea ştie că mâncarea preferată a politicienilor este ciolanul. Adică, deşi toţi sunt varză, aleargă ca disperaţii după ciolan. Şi ce se întâmplă când reuşesc să-l prindă? Rezultă cam ceea ce se vede pe la televizor sau în starea generală a ţărişoarei noastre: varză cu ciolan afumat. Felul acesta de mâncare se găseşte şi la Parlament… nu numai la bufetul Parlamentului unde costă 3 lei porţia (spre deosebire de o cantină din Sighişoara unde salariaţii sunt aşa de bogaţi că-şi permit să dea 7 lei), ci şi chiar în plenul instituţiei unde nu face nici doi bani, ba îţi provoacă şi indigestie. Dar cum se prepară varza cu ciolan afumat? Cea din Parlament se prepară cu voturi de la amărăşteni reţeta fiind foarte simplă, dar foarte costisitoare pentru alegători. Aşa că recomand reţeta mai complicată, dar mai accesibilă şi, mai ales, comestibilă. Deci, faceţi rost de o varză acră (găsiţi destule prin instituţiile statului sau prin unele magazine, cu acrituri pe post de funcţionari sau de vânzătoare), un ciolan afumat (aici o să aveţi dificultăţi pentru că politicienii n-o să renunţe foarte uşor la el), o creangă de cimbru, o legătură  de mărar, nişte piper boabe, 3 roşii sau, dacă vi se par prea scumpe, un pahar cu suc de roşii, ulei (deja e faliment curat la cât a ajuns să coste uleiul), mălai pentru mămăliguţă, un ardei verde, sare şi piper. Puneţi ciolanul la fiert şi cât timp fierbe tăiaţi fideluţă varza acră. Când ciolanul e aproape fiert îl scoateţi şi-l tăiaţi bucăţi potrivite (având grijă, desigur, să îndepărtaţi osul care se aruncă câinelui de pază al democraţiei să aibă şi el o ocupaţie). Carnea se amestecă cu varza şi câteva boabe de piper, se adaugă câteva linguri de ulei, se acoperă cu apă şi se pune totul la fiert. În timp ce amestecătura fierbe, mai puneţi crenguţa de cimbru şi presăraţi mărar deasupra, apoi lăsaţi la fiert până se înmoaie varza. Pentru a nu scădea prea tare, se adaugă mereu câte puţină apă şi, spre final, se adaugă roşiile tăiate felii sau sucul de roşii. Se lasă să mai fiarbă încă vreun sfert de oră şi se serveşte fierbinte, cu mămăliguţă caldă şi ardei verde. Eventual puteţi chema la masă şi un candidat ca să vadă şi el care e gustul autentic al verzei cu ciolan afumat. Însă am îndoieli că o să guste pentru că încă n-am văzut o varză cu ciolan care să mănânce o altă varză cu ciolan. Prin urmare vă urez poftă bună şi vedeţi pe 1 iunie ce faceţi cu verzele cu ciolan din politica românească!

CioLanul de secară

Posted in După mine, potolu'! | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

La plimbare pe malul Elbei

Posted by ditzacontra pe 1 septembrie 2010

Aşa cum am promis la secţiunea „Fotografia săptămânii”, iată mai jos câteva dintre pozele ce le-am făcut pe promenada de pe şi de lângă digul Elbei într-o însorită zi de duminică din luna martie, în perioada când mă aflam la muncă în nordul Germaniei la tuns/ras/frezat meri

Această prezentare necesită JavaScript.

(UPDATE: Sunt vreo două poze în slide-show  în care apare un cartier pe malul celălalt al Elbei despre care spun ca ar fi Wedel. Ei bine ,se pare că nu e Wedel, ci Blankenese, după cum reiese pe de harta asta sau din poza asta, de pildă)

Posted in M-o făcut mă-sa fotograf | Etichetat: , , , | 3 Comments »