Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Cheful se organizează, nu vine de la sine…*

Posted by ditzacontra pe 21 octombrie 2010

Pentru că în ultimele 2 săptămâni am petrecut mai mult timp înFeleag decât în oraș, am început să observ unele schimbări în starea mea psihică. Încă nu știu dacă sunt schimbări în bine sau în rău, dar acestea se întâmplă pentru că în sat este liniște și o oarecare pace patriarhală, rareori întreruptă de vreun zgomot ne-natural, cum ar fi cele produse de utilaje mecanice sau mașin(ări)i; apoi, acolo locuiesc singur-singurel și foarte rar interacționez cu vecinii pe care n-am de ce să-i vizitez, iar ei mă vizitează mai rar și mai mult din curiozitate (dacă n-am venit cu vreo femeie? ce am mai aranjat prin casă?, și tu chiar vrei să te muți aici?, păi nu ți-e greu să faci naveta?, unde lucrezi?, cât câștigi?, aaa, numa’ 300 de lei pe lună?, cam puțin…, până și pensia mea de CAP e mai mare…, da’ când te însori?, da’ să știi că aci în sat nu mai sunt fete de măritat, trebe să aduci pe vreuna de la oraș…, de ce să nu le placă?, ce să nu le placă aici?, ooo, mai dă-le încolo de ponihoase?, las’ că-ți găsim noi pe una… am io o nepoată… fată bună și gospodină, dar fără noroc… etc.); apoi, singurul post de radio pe care-l prind acolo este Radio România Actualități, deci singura sursă de informații, de televizor să nu mai aud, semnal la telefon n-am numai dacă mă sui în vârful dealului din dosul curții, am vrut să fac un abonament la internet la o rețea de telefonie mobilă, dar nu pot dacă n-am semnal la telefon… Prin urmare, când merg în Feleag îmi petrec timpul muncind una-alta prin curte, că sunt destule de făcut, seara mă mai uit la un film pe laptop și… beau. Asta ar fi una dintre probleme: am ajuns să beau singur și mai ales mult. Păi săptămâna trecută, de miercuri până duminică seara, am topit cam un litru de vișinată (și mie nu-mi prea plac beuturile alcoolice dulci) și vreo 2 pet-uri de bere de câte 2,5 litri. Poate părea destul de puțin pentru 4 zile, mai ales că pe vremea când ieșeam în fiecare week-end cu „boeții”, beam într-o seară și câte 10-15 beri. Însă eram cu pretenii… Mi se pare cam periculos să beau și să mă îmbăt de unul singur, și să mă și simt bine… Dacă devin vreun sociopat (sau așa ceva) care refuză interacțiunea cu oamenii? Pentru că sunt unele „semnale” care indică această direcție… Un semnal ar fi că încep să mă calce pe nervi „vizitele curioase” ale vecinilor, ori n-ar trebui să am nici un motiv în afară de faptul că purtăm cam aceleași discuții. Mă și văd câteodată peste vreo 30 de ani stând pe prispa casei din Feleag într-un sezlong cu o pușcă în brațe cu care să-i fugăresc pe cei care încearcă să se apropie de curtea mea neinvitați, ca în filmele cu boșorogi americani din Midwest care-și păzesc cu pușca moșia stearpă…

Ca să evit un astfel de sumbru viitor, am început să iau măsuri și pentru acest week-end am organizat o clacă la care mi-am chemat pretenii de la oraș să vie să m-ajute să crăp lemnele pentru iarnă, și-apoi să tragem un chef cu bere, vin și grătar. Că acum două săptămâni mi-au fost livrate o parte din lemnele de foc la care am dreptul, 5 metri stern. Așa că au ce lucra băieții… Iar dacă termină prea repede cu lemnele, îi pun și la făcut betoane pentru pavajul din curte, ca apoi să aibă poftă de mancare și beut… Și-apoi, bețivăneală de-aia ca pe vremuri, ca în aprilie 2006 când tot în Feleag am serbat ziua de schimbare a prefixului…

*Titlu postării parafrazează titlul romanului scris de Mariana Gorczyca (directoarea Colegiului Național „Mircea Eliade” – Sighișoara), „Cheful NU se organizează, vine de la sine”.

Reclame

2 răspunsuri to “Cheful se organizează, nu vine de la sine…*”

  1. […] Cheful se organizează, nu vine de la sine…* Thu Oct 21, 2010 6:47 am Pentru că în ultimele 2 săptămâni am petrecut mai mult timp înFeleag decât în oraș, am început să observ unele schimbări în starea mea psihică. Încă nu știu dacă sunt schimbări în bine sau în rău, dar acestea se întâmplă pentru că în sat este liniște și o oarecare pace patriarhală, rareori întreruptă de vreun zgomot […] […]

  2. Hzliu si fermecator.cu un umor fin, o placere de a lectura o data si inca o data iar fotografile autentice de acolo de la tita oi,cunosc satul feleag in urma cu 32ani am lucrat ca cioban la dita virgil zis gil,intaplarea face, lucrez in italia si ma luat nostalgia de acele locuri care nu le pot uita,incrcand sa dau de un flegan cu nume de dita te- am gasit pe tine exsat ce im-i lipsea.te felicit pntru starile sufletesti care le manevreji atat de usor, daca sti ceva de gil te rog scriem pe f,muresan dumitru, tino tot asa felicitari.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: