Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Archive for 6 martie 2011

Curând sau cu rând?

Posted by ditzacontra pe 6 martie 2011

Recent am primit pe stradă un pliant publicitar. Nu era de la vreun magazin de telefoane mobile sau de la vreo bancă, deşi de-astea din urmă sunt grămadă în centrul Sighişoarei chiar şi acum, pe pustiul ăsta de criză, ci era de la o sectă… pardon, cult religios, iar pliantul făcea reclamă la paradisul care ne aşteaptă după sfârşitul lumii. Pe coperta pliantului erau înfăţişaţi doi oameni ce par fericiţi, un bărbat şi o femeie de rase diferite, cu un coş dinainte, plin ochi cu diverse fructe, într-un peisaj feeric, cu munţi înzăpeziţi şi împăduriţi în fundal, o căbănuţă mişto, nu ca viloacele de neam prost ale demnitarilor şi corupţilor români, un câmp plin de flori pe care zburdă laolaltă, fără nici o jenă, antilope, cerbi, miei, lupi, tigri, lei, elefanţi, rechini, balene, meduze şi alte dobitoace cărora lanţul trofic actual nu le prea permite vecinătatea fără să intre în conflict… alimentar. Sloganul publicitar, zic eu, al pliantului era: „În curând suferinţa va lua sfârşit!” Adică un soi de „viitorul sună bine”. Numai că, normal, la sloganul ăsta aş avea câte ceva de comentat. Deci, în primul rând, zic eu, ar fi trebuit precizată o dată anume când suferinţa va lua sfârşit. Mulţi oameni şi-au pus speranţa în acceleratorul ăla de particule, dar şi-au pus-o degeaba că am auzit că s-a cam defectat, ca orice lucru făcut de om de altfel, şi n-o să mai producă mult aşteptatele găuri negre. Ar mai fi celebrul an 2012, dar nici ăsta nu mai e foarte sigur de când s-a descoperit că incompetenţii ăia de incaşi au oprit numărătoarea anilor în 2012 pentru că nu ştiau să numere mai departe, nu pentru că atunci ar fi sorocit marele final. Iar termenul de „curând” şi sinonimele lui sunt folosite de vreo 2000 de ani în textele religioase în acelaşi context al unei apropieri a „vremurilor”. Deci, cam cât estimează PR-ul cultului religios ce a editat pliantul că mai durează până la sfârşitul suferinţei? Apoi, nu ştiu dacă sloganul şi chiar imaginea de pe copertă sunt prea inspirate. Adică la citirea sloganului unii dintre oameni ar putea zice: „Nasol! Tocmai acum când începuserăm să ne obişnuim cu suferinţa şi chiar să ne placă.” Evident, e vorba de suferinţa altora, pentru că oamenii sunt prin natura lor sadici. „Păi, şi cum, frate? Nu mai putem fura? Nu ne mai putem da cu jipanu’ pe şosele ca să spulberăm babalâci pe trecerile de pietoni? Nu mai putem sparge nara la fraieri, că noi suntem jmecheri, mânca-ţi-aş? Păi nu-i caşto, frate!” Iar în ce priveşte peisajul: „Păi, şi nu mai putem trage un grătar la iarbă verde să umplem câmpul ăla de fum şi gunoaie? Nu mai vedem şi noi un meci de fotbal cu o păruială între suporteri şi caralii? Şi nici o campanie electorală ca pe Dâmboviţa? Sau, mai rău, n-o să mai avem tembelizor?!?…” Prin urmare, PR-ul cultului religios mai are ceva de lucrat pentru a face paradisul post-apocaliptic mai atrăgător pentru oamenii prezentului. Eu zic să-i consulte pe băieţii deştepţi care acuma, mintenaş încep campania electorală în România. Sunt geniali la a ne zugrăvi paradisul post-electoral din ţară dacă, fireşte, le acordăm votul…

SpOrtul popii

Reclame

Posted in Reclame şi reclamaţii | Leave a Comment »