Locuinţa mea de la ţară e abia la vară (IV – 2.0)

Deja  m-am împăcat cu ideea că o să mă prindă Sfârşitul Lumii cu lucrările la casă neterminate. Da’ nu-i bai! Le continui după Sfârşitul Lumii când o să fie ceva mai multă linişte având în vedere că o să fiu singurul supravieţuitor de parte masculină de pe planetă. Şi trebuie ca să le închei o dată şi o dată ca să am unde să le aduc pe supravieţuitoarele Cataclismului Suprem pentru a trudi împreună la repopularea planetei.

Până una-alta să vă arăt în câteva poze cum mi-am făcut săptămâna trecută gem şi zacusă din fructe şi legume provenite exclusiv din grădina mea din Feleag. Din cauza secetei producţia n-a fost foarte mare, dar, în mod curios, comparabilă cu cea de anul trecut. Adică lucrul nu e tocmai curios pentru că anul trecut n-a fost secetă în vară, dar a fost grindină… Deci, ca şi anul trecut am scos vreo 50 de kile de ceapă, cam tot pe-atâţi castraveţi, ardei care încă rodesc, la fel şi roşiile şi… vinetele. Da, am decis în primăvară să fac un experiment şi am plantat răsaduri de vinete şi am avut succes. (Am adus şi în oraş vreo 3 transporturi). Probabil că dacă nu era seceta asta păcătoasă, acum eram prin piaţa şi vindeam vinete…:). Evident că la anu’ o să pun din nou. Şi am să fac şi un alt experiment: o să semăn pepeni verzi… Cine ştie? Poate îmi reuşeşte… La capitolul fructe stau mai prost: cei cinci pruni pe care-i am şi-au scuturat prematur rodul, care părea la un moment dat că e bogat, cei trei meri nu prea s-au ostenit să rodească iar din cei doi pruni graşi şi un… cum să-i zic… renglot?… am luat fructe cât să-mi fac vreo 10 borcănele de gem. Nucii se prezintă plini de rod ca şi anul trecut… Dar mai bine pun pozele că astea cică fac cât o mie de cuvinte:

Ardei, ardei iuti şi gogoşari

Roşii

Vinete

Castraveţii după ultima recoltă

Pe locul ăla plin de vegetaţie uscată a fost ceapa

Pregătirea focului pentru coaceea vinetelor pentru zacuscă

Cocerea vinetelor şi pregătirea cepei pentru tocat (toate legumele le-am tocat manual pentru că n-am maşină de tocat)

A trebuit să pun ingredientele la fiert în două oale pentru că nu aveam una suficient de mare

Vinetele coapte şi curăţate pregătite pentru tocat

În final, după ce a mai scăzut, toată zacusca a intrat într-o singură oală

Gemul din prune grase l-am fiert în casă pe aragaz că deja eram obosit şi afară era destul de cald

După ce gemul şi zacusca au fost gata, le-am îndesat în borcane şi le-am dat la cuptor pentru sterilizare. Aveam de gând să fac şi compot din mere şi gutui (că am şi un mic gutui) dar nu mai am borcane în Feleag. Abia mi-au ajuns pentru zacuscă şi gem. Restul borcanelor (vreo 10) sunt pline cu murături de castraveţi. Deci vedeţi că, în ciuda secetei, am avut o producţie de legume destul de bună comparativ cu alţi ani sau mai ales cu anii când proprietatea din Feleag zăcea în paragină…

Reclame

Locuinţa mea de la ţară e abia la vară (IV)

Mda… Deci am venit deja din concediu de mai bine de 10 zile (între timp am şi avut încă vreo 3 zile libere) şi abia acum mi-am făcut chef să bag ceva pe blog aşa cum am promis în postarea precedentă, adică aia de mai la vale. Păi ce să zic? A fost frumos concediul: am stat în Feleag toate cele 16 zile (10 de concediu şi restul zile libere – weekend-uri şi Sf. Maria). Am plecat cu planuri mari: să termin de pavat pridvorul, să tencuiesc subzidirea de sub pridvor, să pun stâlpi la o viţă de vie pe care am desfiinţat-o dar care se încăpăţânează să crescă şi în cele din urmă am renunţat s-o mai tai, să refac poarta mare (am scândură şi stâlpi şi tot ce-mi trebuie), precum şi alte mici lucrări prin grădină. Ce-am făcut până la urmă? Păăăi… A, da, am terminat de pavat pridvorul… şi asta în ultimele două zile ale concediului… Şi am făcut rost de stâlpi pentru vie În rest nu prea mare lucru. Da’ am câteva scuze: era caniculă, dom’le. Apoi eram în concediu, ce dracu’! Doar nu era să mă spetesc muncind şi să mă întorc la servici mai obosit decât am plecat în concediu. Aşa că cea mai mare parte a timpului am citit (tot ciclul „Fundaţiilor” lui Asimov), am lenevit, m-am uitat la ceva filme (acum am în Feleag un computer străvechi, un AMD de 950 Mhz cu un monitor Sony Trinitron din 2005 de 19 inch, greu ca pământul).

Dar recunosc că sunt mândru de faptul că am reuşit să-mi pavez pridvorul deşi n-a ieşit chiar aşa de neted… Adică este neted ca în palmă… (cred că toată lumea ştie cât de netedă este o palmă)… Şi sunt mândru pentru că am făcut o mică inovaţie. Deci în 2009 când m-am apucat de reparaţii la casă, podeaua pridvorului era din scândură iar sub pridvor a fost pe vremuri un coteţ pentru găini. Am zidit coteţul, am umplut golul cu pământ, pietre şi mozo… moloz şi peste am turnat, împreună cu încă doi prieteni, o placă de beton… Care o ieşit ca dracu’ pentru că, vă daţi seama, nu ne stătea capul la betoane, ci la berile pe care le aveam de consumat şi care nu erau puţine… Dar mi-am zis că nu-i nici un bai, că o să pun la un moment gresie ca să arate fain. Evident că n-am avut şi nici n-o să am bani de gresie. Mai mult: un prieten mi-a zis că stric tot farmecul dacă în pridvor pun gresie la o casă de ţară. Păi ce să pun, frate? l-am întrebat. „Nu ştiu. Altceva…” Şi aşa a rămas pridvorul ne-pavat şi urât până în această vara când mi-a venit o idee: să-l pavez cu bucăţi de ţiglă spartă că aveam o grămadă îngropată în fundul grădinii după prăbuşirea şurii prin 2001. Zis şi făcut! Am ales bucăţi de ţiglă din-aia netedă, tip solz, şi m-am apucat de treabă. Iată cam ce-a ieşit:

Aici se vede mai bine vechiul „pavaj”

Lucrările de a doua zi

Tot lucrările de a doua zi

Lucrările aproape de final…

Deci practic ce-am făcut? Am făcut o şapă din nisip, ceva mai mult ciment, oleacă de var şi apă, am turnat-o peste placă şi peste ea am pus bucăţile de ţiglă ca un fel de mozaic. A fost o treabă meticuloasă şi istovitoare chiar dacă eforul fizic n-a fost prea mare. Şi, deşi în poze se vede destul de bine, în realitate se observă că nu e chiar neted, mai ales când dai cu apă şi vezi că sunt locuri unde se face baltă… Ei, dar las’ că în casă o să iasă mai bine… Pentru că am de gând să aplic aceeaşi metodă şi în bucătărie şi în încăperea pentru servit masa…

Alte lucruri/lucrări pe care le-am mai făcut anul acesta prin Feleag au fost: în primăvară îndreptarea şi repararea gardului (am şi împletit în plasa de sârmă nuiele de salcie ca să iasă gard viu, care au şi înfrunzit, dar seceta le-a distrus în mare majoritate); mi-am pus yală la uşa de la intrare pentru că până acum o închideam cu lacăt (la care totuşi n-am renunţat încă 🙂 ), am confecţionat un mic raft pe care l-am montat sub mobilierul suspendat de bucătărie pentru a avea acces mai facil la condimente, sare, piper şi cafea, am pus stâlpi la vechea viţă de vie, am construit o mică vatră pentru grătare şi gătit în aer liber; precum şi o masă cu două bănci lângă acea vatră, plus alte mărunţişuri. (Mâine o să pun şi poze despre toate astea că acum mintenaş trebuie să fug la muncă). Şi, cel mai important, în zilele libere ce le-am avut recent mi-am făcut pentru prima oară de unul singur, gem şi zacuscă pentru la toamnă-iarnă cu ingrediente exclusiv din grădina proprie (mi s-au făcut şi vinete) aşa pârjolită de secetă cum e ea. Dar despre astea într-o postare viitoare (cu poze)… Până atunci: Numa’ bine!