Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Archive for the ‘M-o făcut mă-sa fotograf’ Category

Culorile toamnei (I) – Toamna pe strada Plopilor

Posted by ditzacontra pe 26 octombrie 2010

Iată pentru ce iubesc eu toamna (deşi sunt născut primăvara). Pentru cele câteva zile în care pădurea capătă aceste culori minunate…

Fotografii „comise” în 21 octombrie 2010 pe strada Plopilor.

Foto: Adrian Diţă

Reclame

Posted in M-o făcut mă-sa fotograf | Etichetat: , , , | 3 Comments »

Poze (oarecum) celebre…

Posted by ditzacontra pe 28 septembrie 2010

Următorul  meu mare proiect este să-i fac acestui blog un frăţior (deja sunt însărcinat în săptămâna a doua) în care să postez absolut toate articolele pe care le-am scris pentru Jurnalul Sighişoara Reporter în cei 10 ani de (in)activitate (cerebrală), frumos ordonate cronologic, după numerele în care au apărut şi pe categorii. Şi când zic „absolut toate articolele” mă refer şi la cele proaste, şi la cele foarte proaste, şi chiar şi la cele de-a dreptul penibile, aşa de penibile încât nici nu le-am semnat sau nu mi le-am asumat la vremea respectivă. Va fi ceva de lucru pentru că abia de prin 2004 există o arhivă electronică cât de cât completă a ziarului de unde pot să iau articolele cu copy/paste. Restul, începând cu anul 2000, va trebui să le copiez din tastatură din arhiva tipărită. Dar nu-i bai! Iarna-i lungă şi timp este grămadă mai ales că, din comoditate sau dintr-o deşartă speranţă, nu mi-am găsit (încă) un job plătit (r)omeneşte care să-mi ocupe timpul. Aşa că, pentru a mai uita de foamea pe care presimt că o s-o îndur iarna asta, o să mă refugiez puţin în agreabilele vremuri trecute iar până în primăvară, dacă inaniţia nu mă răpune, sper că voi termina de postat „opera completă”. Până una-alta iată mai jos câteva dintre cele mai interesante fotografii pe care am avut ocazia să le fac de-a lungul „carierei” mele de ziarist, unele publicate în JSR, altele în Academia Caţavencu sau Zi de zi:

Astea-s doar cele pe care le-am găsit aşa, în grabă, dar mai am şi altele, unele chiar haioase, iar altele nepublicate… Dar pe alea le-oi pune altădată. Până atunci,

Numa’ bine!

Posted in M-o făcut mă-sa fotograf | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

„Railway Safari” în România cu Orient Express

Posted by ditzacontra pe 14 septembrie 2010

Iată mai jos o ştire neinteresantă de acum vreo 3 săptămâni ce n-a mai avut loc în Jurnalul Sighişoara Reporter:

Celebrul tren Orient Express a trecut luni  şi prin Sighişoara.

Regele trenurilor, Orient Expres, a intrat duminică (29 august 2010 – n.m.) în România, prin vama Curtici. Trenul este format din 15 vagoane de epocă, şi reface anual traseul dintre Paris şi Istanbul. Anul acesta în România popasul pentru turişti s-a făcut in Sinaia la castelul Peleş, de unde trenul a plecat înspre Istanbul. Celebrul tren, care a legat pentru prima dată Parisul de Istanbul în 1883, este cunoscut în întreaga lume pentru luxul pe care îl oferă.

Orient Express este numele unei linii feroviare de distanţă lungă, pentru pasageri, care a fost iniţial operată de Compagnie Internationale des Wagons-Lits (Compania Internaţională de Vagoane de Dormit). Deşi originalul Orient Express a fost o simplă linie feroviară internaţională, numele acestuia a devenit, în timp, sinonim cu călătoria de lux. Orient Express circulă pe ruta Paris – Istanbul.

Cei 95 de pasageri provin chiar şi din America sau Australia printre pasageri  regăsindu-se  oameni din toate categoriile sociale, de la nobili la actori, prinţi sau oameni care au economisit ani la rând pentru o asemenea călătorie. Ei beneficiază de cele mai luxoase condiţii dar şi de cele mai fine meniuri ale bucătăriei franceze. Pentru o călătorie de la Paris la Istanbul cu Orient Express-ul unii călători îşi cumpără bilete chiar şi cu un an şi jumătate înainte, costurile pentru o excursie ajungând şi la 10.000 de euro de persoană în funcţie şi de consumaţiile de la restaurantul trenului, care sunt piperate.

Trenul Orient Express opreşte în România de peste un deceniu, în medie, o dată pe an.

Anca Maria Radu

Bun, şi care-i şpilu’? Ca unul care face destul de des drumul cu trenul între Sighişoara şi Mureni (şi retur) mi se pare ca mult 10.000 de euro pentru o călătorie, fie ea şi cu un tren luxuos, care trece şi prin România. Ca să văd, ce? Aşa că am facut câteva poze din trenul mizerabil cu care circul şi iată cam ce văd de fiecare dată când fac acest traseu şi, deci, ce văd şi călătorii din Orient Express.

Această prezentare necesită JavaScript.

(Fotografiile sunt proaste din punct de vedere tehnic din 3 motive: unul – nu ştiu să fac poze, doi – fereastra trenului era cam murdară, deşi era cea mai curată pe care am găsit-o în vagon, şi trei – trenul se zgâlţăia prea tare încercând să se ia la întrecere cu Daciile din anii ’70 ce circulau cu 50 de km. la oră pe şoseaua din vecinătatea căii ferate.)

Acuma trebuie să-i înţeleg şi eu pe călătorii Orient Express-ului: sunt oameni bogaţi şi, probabil excentrici, care vor şi ei să vadă cum trăiesc oamenii săraci şi proşti (proşti pentru că sunt săraci cu duhul şi săraci pentru că sunt proşti, da’ mulţi), din „Carphatian Garden”, vorba lui Elena Udrea, în care mulţi au sărit gardul deşi Porţile de Fier erau deschise… Dar chiar şi aşa ar trebui ca bogătanii ăia să aibă un ghid care să le explice ce văd pe geamul lacrimă al trenului lor de fiţe. De pildă faptul că gările arată în halul în care arată este din cauză că pe aceste meleaguri se circula cu trenul încă din cele mai vechi timpuri, de pe vremea popoarelor migratoare care mai există şi azi, iar gările au devenit monumente isterice… istorice, de-aia nu a mai intervenit nimeni să le renoveze şi să le restaureze. Ar fi utilă şi vizitarea de către călători a unei astfel de gări (sala de aşteptare a gării din Mureni, de pildă) care aduce foarte mult cu o peşteră preistorică cu miros de pişat şi cu pereţii plini de inscripţii rupestre aparţinând unei civilizaţii foarte evoluate, care (din păcate) încă n-a dispărut şi care tocmai a descoperit scrisul (nu însă şi cititul) şi pe care-l exersează în zugrăveala veche de 5 decenii a sălii, dând glas celor mai profunde sentimente de dragoste („Irina vreau să te fut în cur”) sau exhibând refulări sexuale („Ana mai iei muie de la tot satul” – fără semne de punctuaţie). De asemenea, ar mai trebui să li se explice călătorilor din Orient Express că vegetaţia abundentă de pe peroanele gărilor sau chiar dintre şinele de cale ferată se datorează amplului program guvernamental de re-înverzire a zonelor care în anii negrei dictaturi comuniste au fost smulse de la Mama Natură pentru a face loc activităţilor antropice distructive.

Deci, să nu fie neliniştiţi dacă, aşa cum se vede în clipul de mai sus (ieşirea Orient Express-ului din România pe la Giurgiu) sau în slide-show-ul de şi mai sus, câteodată şinele de cale ferată par a fi înghiţite de vegetaţie iar trenul parcă alunecă pe iarbă, ci din contră, să profite de această micro-junglă ce mărgineşte drumul de fier şi să iasă pe geamul Orient Express-ului cu un lasou la un mic „Railway Safari”, poate au noroc şi prind o vacă ce paşte placidă printre şine sau, de ce nu, chiar un localnic mai brunet pe care să-l ia la ei în tren să le cânte manele din telefonul mobil cu ecran color şi empetrei. Totodată faptul că prin România Orient Express-ul circulă cu viteză mai mică decât cea a unei moluşte nu e din cauză că ani de zile banii pentru investiţii în infrastructura feroviară s-au furat şi nu s-a mai făcut nimic, ci pentru ca călătorii de lux să poată admira liniştiţi mirificele peisaje mioritice cu munţi de gunoaie, pajişti cu culturi intensive de buruieni şi iazuri cu pet-uri în loc de peşti. Ei da, aşa merită să dai 10.000 de euro şi să treci şi prin România.

În altă ordine de idei, cred că CFR-ul Călători şi-ar dori în actualele condiţii să aibă la fel de mulţi călători (plătitori) ca în filmuleţul de mai jos 😉 :

Adrian Diţă

(UPDATE: Se zice în articolul de mai sus: „Anul acesta în România popasul pentru turişti s-a făcut în Sinaia la castelul Peleş, de unde trenul a plecat înspre Istanbul.” Eu, din această formulare înţeleg că Orient Express-ul i-a basculat pe călători direct în castel. Spre ruşinea mea încă n-am vizitat castelul Peleş din Sinaia deşi am trecut de multe ori pe-acolo, aşa că n-am de unde să ştiu dacă castelul e dotat şi cu o gară sau măcar un peron la care să tragă trenurile înţesate de turişti cu sânge albastru care vor să vadă unde locuiau regii României când erau în concediu.)

Posted in Însem(i)nări artificiale, M-o făcut mă-sa fotograf, Răutăcisme | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

La plimbare pe malul Elbei

Posted by ditzacontra pe 1 septembrie 2010

Aşa cum am promis la secţiunea „Fotografia săptămânii”, iată mai jos câteva dintre pozele ce le-am făcut pe promenada de pe şi de lângă digul Elbei într-o însorită zi de duminică din luna martie, în perioada când mă aflam la muncă în nordul Germaniei la tuns/ras/frezat meri

Această prezentare necesită JavaScript.

(UPDATE: Sunt vreo două poze în slide-show  în care apare un cartier pe malul celălalt al Elbei despre care spun ca ar fi Wedel. Ei bine ,se pare că nu e Wedel, ci Blankenese, după cum reiese pe de harta asta sau din poza asta, de pildă)

Posted in M-o făcut mă-sa fotograf | Etichetat: , , , | 3 Comments »

Hamburg, orașul care m-a fermecat

Posted by ditzacontra pe 9 iulie 2010

Încep prin a-mi cere scuze că n-am mai postat nimic pe blogul ăsta de cam multișor, mai ales că am promis că revin cu amintiri și poze de la „ieșeala” la muncă în Germania de asta iarnă-primăvară. Însă am un motiv întemeiat: m-am ocupat de „nașterea” și „creșterea” noului site al Jurnalului Sighișoara Reporter pe care l-am mutat la blog, pentru că dincolo era cam înghesuit, prăfuit și nu existau posibilități de extindere și „renovare”…

Dar să revin la subiect. Am găsit un articol despre Hamburg care descrie mai bine decât aș fi putut-o face eu vreodată tot ce m-a fermecat la orașul ăsta, deși l-am vizitat doar pentru câteva ore anul acesta, chiar în duminica de Paști. Am profitat de ocazia că anul acesta când am fost la muncă în Germania am avut la dispoziție mașina unchiului meu iar Hamburgul e la doar vreo 30 de kilometri de Jork, comuna în care ne „desfășuram activitatea”. Așa că iată fotografiile pe care le-am făcut și care, zic eu, ilustrează foarte bine acest reportaj și pot confirma că tot ce s-a scris este pe bune. 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Ar merita să povestesc un mic episod al vizitei în Hamburg. Noi ne-am dus în oraș să căutăm de fapt locul unde se desfășura Hamburger Dom, cea mai mare sărbătoare, zic ei, din nordul Germaniei. Adica un soi de Oktober Fest care se desfășoară primăvara, timp de o lună, între 18 martie și 18 aprilie. Și căutam Hamburger Dom-ul știind că pe-acolo o să întâlnim mulți sighișoreni care muncesc la „gheșefturi” sau la „ringhișpiluri”. Problema era că nu știam ce adresă să introducem în navigator, așa că ne-am învârtit o vreo juma’ de oră prin Hamburg cu mașina fără să găsim destinația. Într-un final ne-am oprit la autogara și am întrebat un șofer de taxi turc încotro să o luăm. Turcul, foarte amabil de altfel, n-a putut să ne explice pe înțelesul nostru, dar a văzut că avem navigator și ne-a spus să introducem la adresă Reeperbahn Strasse, nr. 1 și o să găsim Hamburger Dom-ul. De ce am fost uimit de amabilitatea taximetristului turc? Pentru că, aflându-mă o dată în București cu treburi, am avut neinsirata idee să rog un taximetrist să îmi explice cum ajung la o anumită adresă. Fatal error! M-a ignorat complet. Am crezut că nu a auzit și am repetat întrebarea. Bădăranul și țopârlanul de taximetrist bucureștean s-a zborșit la mine: „Dacă vrei, te duc acolo! Dacă nu, lasă-mă în pace! Io nu-s punct de informații!…” Tot ce sper e că criza asta să-i fi băgat mințile în cap necioplitului și să-l fi învățat ce-i aia amabilitate…

Adrian Diță

Posted in Jurnal, M-o făcut mă-sa fotograf | Etichetat: , , , | 3 Comments »

Peisaje de iarnă

Posted by ditzacontra pe 27 ianuarie 2010

Posted in M-o făcut mă-sa fotograf | 2 Comments »

Părţi din Cetatea Sighişoara iluminate…

Posted by ditzacontra pe 22 decembrie 2009

Au dat „băieţii” drumul la iluminatul ăsta arhitectural al Cetăţii Sighişoara, iluminat care ne-au mâncat 1,67 milioane de lei (conform surselor oficiale, pentru că s-ar putea să fie mai mult) din bugetul local. Însă iluminatul nu funcţionează în toată Cetatea, ci numai în zona Primăriei, a Pieţii Cetăţii şi a Turnului cu Ceas. În restul Cetăţii e la fel de multă beznă precum era în evul mediu întunecat pentru că nu funcţionează nici iluminatul public. Bine, iluminatul public din Cetate nu mai funcţionează de când s-au apucat ăştia de răscolit străzile. Noroc că unii locuitori mai au becuri p-afară ca să vezi pe unde calci. E lucru de mirare că încă nu şi-a rupt încă nimeni gâtul sau picioarele prin Cetate mai ales în perioada cand se lucra la înlocuirea canalizării sau pavajului…

Iaca cele mai tari poze pe care am reuşit să le fac cu aparatul meu FujiFilm, o sculă de care nu sunt din cale afară de mulţumit. O fi din cauză că nu ştiu să-l folosesc ca lumea?

Foto: Adrian Diţă

Posted in M-o făcut mă-sa fotograf | Leave a Comment »

Mă chinuie talentu’…

Posted by ditzacontra pe 6 octombrie 2009

… aşa că pun pe blog nişte poze făcute de mine pen’ că se zice o imagine face cât o mie de cuvinte. În plus blogu’ e cam plictisitor aşa, fără nici o poză. Bine, nici cu poze n-o să fie el mai nu ştiu cum, mai ales că, deşi mă chinuie, n-am talent… Nici la fotogrfie, nici la scris şi (mie greu s-o cred 🙂 ) nici la gătit. Pentru început să vă prezint sculele:

 Aparatul din dreapta este un Konika Minolta Z1, primul meu aparat foto digital „adevărat”, pentru că am mai avut înainte un „pachet de ţigări” pe care în 2003 am dat vreo 7 milioane de lei vechi. Ţeapă curată… că pe Konika am dat 150 de euro, la mâna a treia, desigur… L-am cumpărat de la un prieten în urmă cu vreo 3 ani. Acelaşi prieten mi-a vândut anul ăsta cu 200 de euro FujiFilm-ul din imaginea din stânga. Cu aparatele astea am făcut pozele ce urmează.

Cred că am o înclinaţie morbidă spre a fotografia peisaje mohorâte şi decrepite… O fi din cauză că mă simt mai bine în zilele înnourate şi ploioase şi că uneori zilele însorite mă deprimă? Dar numai uneori…

Atâta   deocamdată. Revin…

Adrian Diţă

Posted in M-o făcut mă-sa fotograf | Leave a Comment »