Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Archive for the ‘Risaicăl bin’ Category

De ce mi se rupe de scandalurile sexuale cu elevi

Posted by ditzacontra pe 21 Noiembrie 2011

S-au înmulţit cazurile de sex între elevi şi cadre didactice? se întreabă „îngrijorată” presa cea tabloidă a ţărişoarei noastre. De fapt „îngrijorarea” aia nu e altceva decât un freamăt de plăcere, o scurgere de bale a „ziariştilor” acelor publicaţii. În ultima vreme am fost inundaţi de ştiri cu elevi/eleve care au întreţinut relaţii sexuale, mai mult sau mai puţin „voluntare” cu profesorii lor, care, probabil, plini de zel didactic au vrut să le înveţe pe discipolele lor şi cum vine treaba cu şcoala vieţii. Cam cum procedau filozofii Greciei antice cu discipolii lor. Acuma eu aş crede că astfel de cazuri s-au înmulţit doar în mintea  bolnavă a „ziariştilor” care, în loc să se ocupe de treburi cu adevărat serioase, ne spun poveşti de trezit libidoul şi adormit vigilenţa. Sexul între elevi şi profesori, fie el „voluntar” sau pentru obţinerea de „foloase”, se petrece de când există şcoli, profesori şi elevi şi nimic nu va împiedica existenţa unor astfel de cazuri. Întotdeauna se vor găsi profesori care nu ştiu să-şi controleze libidoul, sau chiar obsedaţi sexual, şi întotdeauna se vor găsi elevi/eleve care şi-o „caută cu lumânarea”, fie prin atitudine, fie, cel mai adesea, prin vestimentaţie. Însă când se întâmplă, astfel de cazuri ar trebui rezolvate de comisiile de etică ale şcolilor (comisii care nu există), de psihologi, de autorităţi, de părinţi, iar presa ar trebui să relateze despre aceste cazuri cu decenţă dacă e chiar aşa de preocupată de soarta şi demnitatea „victimelor” mai mult sau mai puţin nevinovate, şi nu prin relatarea de detalii „picante”, cum se zice în presa tabloidă, sau chiar postarea de filmuleţe pe internet cu actele sexuale „încriminate”.

Deci, s-au înmulţit sau nu raporturile sexuale între elevi şi profesori? Dacă un „tabloist” ar trage cu urechea la ce-şi vorbesc unii altora elevii din ziua de azi, ar crede că liceul s-a transformat din „cimitir al tinereţii mele” cum lugubru se exprima Bacovia, într-un adevărat bordel. Însă în aceeaşi capcană ar putea cădea oricine dacă ar auzi discuţia imaginară de relatată mai jos, discuţie dintre două eleve semidocte care au luat foarte în serios problema încălzirii globale şi a crizei economice prin purtarea unei vestimentaţii sumare care aduce aminte foarte vag de  fuste sau bluze… Discuţia se poartă în faţa panoului cu rezultatele la simularea de bacalaureat:

„No, tu, pisi, şi cum o fost la examen?”

„Ioooi, tu, băga-mi-aş, ce m-o futut ăştia. Din toate poziţiile. Întâi mi-am luat-o la oral. Au început cu nişte întrebări indecente despre ceva cu un „picior de play” şi cu o „gură de rai”. Cre’ că era la literatură. Aia cu piciorul, mai treacă-meargă, am mai înţeles-o şi i le-am arătat pe amândouă până sus. Însă aia cu gura de rai mi s-o părut o aluzie nesimţită la faptul că acum vreo două zile profa de română m-o prins la budă fumând o ţigară după ce Gicu, administratorul şcolii care e şi pompier voluntar, mi-o arătat cum se desfăşoară un furtun printr-o simplă atingere a unei mâini pricepute – a mea – după care mi-a arătat cum se înşurubează furtunul la hidrant. Eu jucam rolul hidrantului… Dar asta-i altă poveste… Apoi la istorie m-au mai întrebat ceva de genul dacă ştiu unde şi când s-au  regulat Decebal cu Traian şi cum s-a născut poporul român. Perverşii dracului! Păi io de unde să ştiu astfel de lucruri? Io nu-s ca curvele alea care toată ziua bârfesc despre cine cu cine şi-o trage în pauze în podu’ şcolii. Io tac şi fac. Adică prefer practica decât teoria… La geografie m-o întrebat că ce-i ăla spaţiu mioritic. Aici am avut baftă. Am ştiu că-i succesiunea deal-vale-deal de când l-am lăsat pe tocilaru’ ăla de Virgil să-mi mângâie ţâţele ca să-mi facă temele în următorii doi ani şi în timp ce se scăpa în pantaloni repeta într-una că a atins în sfârşit „spaţiul mioritic”… Ce mai luzăr!… Dar orgia  o fost la mate la scris. Ne-o tras la toată clasa numere după numere până n-am mai ştiut de noi. Ne-o epuizat, nesătuii dracului! Şi până la urmă să aflu că o fost doar o simulare de orga… organizare de bacalaureat…”

Notă: Musai să bag un „disclaimer” şi să repet că dialogul este imaginar şi orice asemănare cu întâmplări sau personaje reale este absolut întâmplătoare şi neintenţionată. Nu de alta, dar la câte „panarame” parazitează viitorul de aur al ţării n-ar fi exclus ca o astfel de discuţie să fi avut loc, iar protagonista ei să ceară drepturi de autor.

O abordare diferită a subiectului citiţi în De ce ne enervează scandalurile sexuale cu elevi de pe blogul www.piticigratis.com

Reclame

Posted in Însem(i)nări artificiale, Risaicăl bin, Răutăcisme | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Mici (sau mari?) probleme tehnice

Posted by ditzacontra pe 26 Februarie 2011

Dacă încercaţi să intraţi pe site-ul alternativ al săptămânalului Jurnalul Sighişoara Reporter veţi observa că veţi fi direcţionaţi către pagina de start a platformei wordpress unde se comunică faptul că jsreporter.wordpress.com a fost dezactivat ca urmare a nerespectării unor prevederi din termenii şi condiţiile de utilizare a platformei wordpress. Vina îmi aparţine întrucât am încercat să pun pe site un widget (sau o opţiune) prin care vizitatorii site-ului să fie la curent şi cu cursul valutar zilnic, precum şi un widget link către un magazin online de produse IT şi electronice. Se pare că acest lucru n-a fost pe placul celor de la wordpress şi mi-au dezactivat site-ul. Sper că nu definitiv. Le-am trimis un mail cu scuzele de rigoare şi sper ca în cel mai scurt timp problema să fie rezolvată. Totuşi, pentru că există posibilitatea ca problema să fie „rezolvată” prin închiderea definitivă a blogului jsreporter.wordpress.com, am decis să mult tot conţinutul acestia pe un nou site, tot pe platforma wordpress, repectiv pe http://sighisoaranews.wordpress.com/. Acolo veţi găsi tot ce era pe site-ul alternativ al Jurnalului Sighişoara Reporter. Îmi cer scuze pentru inconveniente şi sper să ne revedem cât de curând pe jsreporter.wordpress.com. Dacă nu, nu vă impancientaţi: Sighişoara Freelance Reporter se va constitui în site-ul alternativ al site-ului alternativ al săptămânalului Jurnalul Sighişoara Reporter… 😉 Aşa că, dacă pe vremuri Adrian Năstase era omul cu 7 case, eu, Adrian Diţă am ajuns omul cu 4 bloguri (din care unul, deocamdată, inactiv).

Numa bine!

(UPDATE: S-a rezolvat problema şi site-ul http://www.jsreporter.wordpress.com este din nou activ. Va rămâne activ şi site-ul http://www.sighisoaranews.wordpress.com dar încă nu m-am gândit ce anume o să fac cu el… Adică m-am gândit, dar încă nu ştiu dacă o să mai am suficient timp şi energie pentru el… Dar toate la vremea potrivită.)

(UPDATE 2: Am şters site-ul http://www.sighisoaranews.wordpress.com pentru că între timp http://www.jsreporter.wordpress.com a devenit Sighişoara Freelance Reporter. Deci n-avea sens să-l mai ţin… Apropo, ştiţi ce este un „freelancer”? Un ziarist şomer… 🙂  )

Posted in Risaicăl bin | Leave a Comment »

Not Wanted „Luzăr”… :)

Posted by ditzacontra pe 4 Decembrie 2010

 

Posted in Risaicăl bin | Leave a Comment »

Anunț pe bune: VÂND aparat foto…

Posted by ditzacontra pe 11 Noiembrie 2010

VÂND aparat foto pe film (clasic) Praktika MTL 50, Made in DDR, producție 1984, stare excepțională, cu accesorii: husă, curea, obiectiv și un teleobiectiv (vezi foto), foarte puțin folosit, pentru colecționari și nu numai, 300 lei fix. Tel.: 0733-395367 sau email: adi_dita@yahoo.com.

 

Mi-e greu să mă despart de aparatul ăsta, deși l-am folosit destul de puțin în ”carieră”, dar n-am de ales. Am rămas fără bani. Și când zic ”fără bani”, e chiar la propriu: efectiv nu mai am nici un ban, nici pe carduri, nici in buzunare, nici măcar în contul de credit (acolo am deja o gaură de 650 de lei), de unde ultimii bani i-am scos vinerea trecută când m-am dus în Feleag. De luni mănânc de pe la ai mei pe-acasă și cerșesc țigări de la prieteni (un lucru bun că n-am bani este faptul că stau și câte 3 zile fără să fumez;) ). Și abia prin 15 sau 16 noiembrie iau salariul meu nesimțit (deci sunt și salarii nesimțite, nu numai pensii nesimțite 🙂 ) de 300 lei de la ziar (din care vreo 60 de lei trebuie să-i dau înapoi la ”firmă” pentru abonamentul de cablu și internet). Așa că până îmi găsesc ceva serios de lucru, trebuie să m-apuc să vând de prin casă. Prima victimă: superbul meu aparat foto Praktika cu care am scos câteva poze meseriașe, dar pe care, așa cum spuneam nu l-am folosit foarte mult pentru că la scurt timp după ce l-am cumpărat au intrat puternic pe piață aparatele foto digitale și mi-am luat și eu unul… Și dacă tot îl dau, sub 300 de lei nu-l las, mai ales că la prețul ăsta cumpărătorul primește și un teleobiectiv și, dacă vrea, îi dau și fața de masă aia șmecheră pe care e așezat în poză. În plus, aparatele astea pe film sunt ca vinul (sau brânza?) : cu cât se învechesc, cu atât devin mai valoroase. Ba mai mult, după 2-3 ani când o să devin cel mai celebru luzăr, o să fie și mai valoros când se va dovedi că mi-a aparținut. În acest scop, la cererea cumpărătorului, pot să ofer pe lângă aparat și un certificat cum că acesta a fost al meu. Deci, nu ezitați și nu întârziați pentru că am pus anunțul pe mai multe site-uri! Ofertă limitată!

ShoPing Pong

(UPDATE: Gata, l-am dat. Deci anunţul nu mai e valabil. Daca stau bine să mă gândesc cred că e pentru prima oară când reuşeşec să vând ceva prin intermediul internetului. Chestia asta mă încurajează. Mai am şi alte lucruri de vânzare…)

Posted in Risaicăl bin | Etichetat: , , , | 1 Comment »

Greu la deal cu b(l)o(g)u’ mic…

Posted by ditzacontra pe 22 Iulie 2010

După ce am mutat JSR-u’ la blog am neglijat tot mai mult propriul meu blog pentru a-i da ediţiei online a ziarului o moacă cât de cât mai aproape de secolul XXI. Efectul a fost că cel de-al doilea „copil” al meu, site-ul JSR-ului, s-a făcut mai mare, mai frumos şi mai vizitat decât primul şi mai vârstnicul meu „copil”, adică acest blog… Aşa că trebuie să iau măsuri pentru a echilibra un pic balanţa. Adică să am ceva mai multă activitate pe acest blog. Dar înainte de toate trebuie să fac nişte mici schimbări. De pildă, pentru că în ediţia online a JSR-ului postez toate „reţele culinare” noi, consider că n-are rost să le postez şi la categoria similară de pe acest blog. Aşa că aici voi posta „reţete expirate”, de acum 2-3 ani, ce au fost deja publicate în ediţia tipărită a JSR-ului. De asemenea, voi pune mult mai multe fotografii, pentru că, nu ştiu de ce (adică ştiu!), nu prea îmi mai vine să scriu… Am, aşa, o lene de a sta câte o juma’ de ceas în faţa unei fraze ca s-o tot bibilesc şi s-o aranjez ca să sune bine. Iar efectul se vede în cele mai recente articole din JSR sau post-uri de pe blog… O fi din cauză că nu sunt suficient motivat. Cel puţin în ce priveşte scrierea articolelor pentru JSR…

Păi cum să fiu motivat când de la ziar câştig uriaşa sumă de 300 (trei sute) lei pe lună leafă. Şi eu cred că muncesc totuşi ceva… Adică nu chiar ca în Germania, dar sunt zilnic la birou, merg pe teren la interviuri sau cules informaţii, lunea adun de la cutiile JSR-ului taloanele de mica publicitate, la birou le sortez, apoi le culeg chinuindu-mă să descifrez scrisul uneori imposibil al oamenilor, mai scriu articole după ce din 2008 n-am mai scris nimic serios pentru JSR, am făcut un site frumos pentru JSR pe care-l actualizez de câte ori este nevoie, fac fotografii cu propriul meu aparat foto, tot ce fac lucrez de pe laptop-ul meu cel nou (de un an de zile) la care deja uzura a început să-şi spună cuvântul, şi aşa mai departe… Şi pot face chiar mai mult, dar pentru 300 lei pe lună are vreun rost? Noroc că mi-au mai rămas ceva bani după „ieşeala” la muncă în Germania de azi iarnă, că altfel deja făceam foamea. Dar şi ăştia se gată mintenaş, aşa că mă gândesc tot mai mult să-mi iau un job serios: ceva window-cleaner, janitor sau ajutor de bucătar, că am auzit că ăştia câştigă mai bine decât un „ziarist” de la JSR. Sau, de ce nu, să mă întorc la Cesiro… În plus banii câştigaţi în Germania trebuiau să acopere costurile cu amenajarea căsuţei mele de la ţară, moştenită de la bunicu’ (o să pun într-o zi poze cu ce am reuşit să amenajez până acum pe-acolo), însă deja mai mult de jumătate din ei s-au dus pe „completarea” „lefii” de la JSR ca să nu mor, dracului, de foame sau de sete (berea, berea mă usucă la buzunare 🙂 ), iar cu restul abia dacă am reuşit să fac un sfert din ce mi-am propus pentru acest an. Acuma e clar că n-o să-mi mai ajungă banii să-mi trag instalaţia de apă în casă şi să mă pot muta cu totul acolo din iarna asta…

Dar cel mai nasol e când ies cu băieţii la o bere şi când se matolesc fac mişto de mine şi de salariul meu şi îmi zic că-s cel mai mare fraier din lume pentru că continui la JSR pentru 300 lei pe lună… Iar eu tac şi înghit şi încerc să schimb subiectul. Dar stau câteodată şi mă întreb dacă nu cumva au dreptate… Aşa-i că-s prost? Cum adică „mă întreb dacă nu cumva au dreptate”? Păi nu e evident? Îmi mai şi imaginez câte-o scenă de genul „prima întâlnire cu o fată” în care mă întreabă aia că care (cacofonie intenţionată) e venitul meu lunar. Şi eu ce să-i răspund? „Suficient de bun cât să-ţi plăteşti singură sucul şi şaorma aia pe care ai comandat-o fără să mă întrebi”? Aş fi penibil pe alocuri, cum îmi zice un prieten de-al meu când se îmbată…

Aoleu, dar ce fac eu aici? Doar nu mă plâng de propria mea prostie… după modelul „prostul nu e prost destul dacă nu e şi… calic”…

Numa’ bine!

Posted in Însem(i)nări artificiale, Risaicăl bin | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »