Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Posts Tagged ‘cerşetori’

Şi milogii au program de lucru, nu-i aşa?

Posted by ditzacontra pe 17 august 2010

Apropo de articolul ăsta din JSR: Într-o zi mă opreşte pe stradă în centru o bătrână cu un copil de mână, cunoscuţi ca cerşetori cu teritoriul prin zona centrală a oraşului, şi mă întreabă cât e ceasul. Mă opresc şi îi arăt Turnul cu Ceas că mi-era lene să scot telefonul de la cingătoare ca să văd cât e ceasul. „Da’ nu văăăd până acolo, că-s beteagă de ooochi!” mi se plânge ea. Îi spun că e 6,05 (seara) şi aşteptam urmarea, adică să-mi ceară şi 1 leu pentru că mi-a acordat privilegiul să-i citesc ora de pe orologiul din turn. În schimb femeia se întoarce către copil şi îi spune cu o voce fermă, din care a dispărut orice „inflexiune” de milogeală: „Gata, mergem acasă!” M-am simţit oarecum penibil că nu mi-a cerut ceva, deşi oricum nu i-aş fi dat că n-aveam de unde. Dar am avut acel gen de sentiment când te duci la un magazin cu puţin după ora închiderii şi vânzătoarea refuză să te mai servească pentru că s-a terminat programul…

Asta mă face să cred că şi cerşetorii au un program al lor de „lucru”. Adică nu-i mai prea vezi prin oraş după o anumită oră. Probabil ca să prindă cursele de navetişti cu care merg pe la domiciliile lor… Foarte puţin fac „ore suplimentare”, şi acestea doar atunci când sunt festivaluri sau alte adunări de-astea unde vine multă lume milostivă şi cu bani. Iar dacă au program de lucru atunci e clar că au şi patroni, posibil să aibă din când în când seminarii pentru schimburi de experienţă şi marketing sau chiar deplasări pentru „team-building”. Că am văzut că unii sunt dotaţi din punct de vedere al tehnologiei informaţiei. Păi, de pildă, acum vreo 5 ani într-o seară eram cu nişte prieteni la bere pe terasa unei magherniţe din gară. În jurul mesei se tot fâţâia un puradel şi cerşea de pe la beţivii de la mese. Unii îi dădeau un bănuţ, alţii îl goneau. A ajuns şi la noi cu moaca lui umilă şi mocicoşă, i-am dat ceva mărunţiş şi l-am gonit. Puradelul s-a retras într-un colţ mai întunecat şi a scos din buzunar ceea ce părea a fi un telefon mobil, a apăsat pe un buton iar faţa i-a fost luminată de strălucirea unui ecran color… Eu pe vremea aia aveam o cărămidă de Nokia, probabil printre primele modele de telefoane mobile scoase piaţă, cu ecran din ăla mic, cât al unui calculator de buzunar…

Reclame

Posted in Reclame şi reclamaţii | Etichetat: | 1 Comment »