Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Posts Tagged ‘ecologism’

Un soi de proto-ecologism…

Posted by ditzacontra pe 27 decembrie 2014

Povestirile-unui-vanator-cd9d5fAşa cum am mai arătat şi cu alte ocazii – cu riscul de a părea snob sau a părea că vreau să epatez – sunt un mare fan al scriitorilor ruşi clasici. Atâta timp cât sunt în oraş nu citesc cărţi. Nu că n-aş avea timp, dar nu am starea necesară. Una e să le citeşti într-un apartament unde sunt tot felul de lucruri care te distrag, şi alta e să le citeşti înfofolit într-un capot de pluş, cufundat într-un fotoliu la gura sobei în care trosnesc vreo doi-trei butuci, alături de o cană de vin fiert cu scorţişoară, coji de portocale şi îndulcit cu miere, aşa cum s-a întâmplat deunăzi la Feleag…

Astfel că încet-încet cărţile care le am în oraş sunt transferate în Feleag. Fiind recent în Feleag şi uitând să-mi iau cărţi noi din oraş, am avut plăcerea de a reciti Povestirile unui vânător de Ivan Turgheniev, editura Albatros – Bucureşti/Raduga – Moscova, 1989, în traducerea lui Mihail Sadoveanu. O carte cu povestiri deopotrivă amuzante şi triste, melancolice şi duioase, cu personaje uneori comice, altori tragice, dar întotdeauna pitoreşti şi interesante. Rareori povestirile din această carte sunt despre vânătoare în sine, ci mai degrabă sunt relatări ale unor întâmplări sau situaţii pe care vânătorul/autorul le trăieşte străbătând vastele ţinuturi ale Rusiei. Una dintre aceste povestiri şi un personaj anume mi-a atras atenţia prin modul cum vedea el relaţia dintre om şi natură. Şi cred că modul lui de a gândi este – cum să-i spun – un soi de proto-ecologism. Pentru că, trebuie să specific, cartea asta a fost tipărită prima dată în 1852, ori pe-atunci încă nu se punea problema protejării mediului şi faunei… O să redau câteva fragmente de dialog dintre vânător şi personajul Kasian:

Kasian, aflând că cel cu care stă de vorbă este vânător:

„- Împuşcaţi păsărelele cerului, nu-i aşa?… Şi dobitoacele din pădure?… Şi nu vi-i păcat să omorâţi păsările Domnului-Dumnezeu şi să vărsaţi sânge nevinovat?”

Sau îndrumând călătorul spre o pădure unde ar putea găsi la tăietorii de lemne o osie nouă pentru car:

„- Au cumpărat pădurea, Dumnezeu să-i judece! Taie pădurea asta (…), Dumnezeu să-i judece!”

Sau, după ce vânătorul împuşcă o pasăre:

„- Spune-mi, de ce ai omorât paserea aceea? începu el privindu-mă drept în faţă.

– Cum de ce? Cristelul e vânat: se mănâncă.

– Ba nu de asta l-ai omorât, stapâne; parc-ai să-l mănânci? L-ai omorât de plăcerea ta.

– Dar ce, tu nu mânâci gâşte şi găini de pildă?

– Acelea-s paseri pe care Dumnezeu le-a hărăzit omului; dar cristelul e pasere slobodă din pădure. Şi nu-i numai el. Sunt şi alte fiinţi, din pădure şi din câmp, din pâraie şi din mlaştini şi din imaşuri, şi din văzduh şi din pământ – e păcat să le omori, şi trebuie să le laşi să trăiască cât li-i dat… Omului i s-a rânduit altă hrană, hrana lui e alta şi băutura e alta: pânea – dar de la Dunezeu, şi apa din cer, şi vietăţile îmblânzite rămase de la părinţi de demult.”

Nu-i aşa că-i ecologism curat? Eu cred că acest Kasian este primul personaj activist ecologist apărut în literatură. Poate or fi alţii mai timpurii, dar n-oi fi citit eu despre ei…

Reclame

Posted in Însem(i)nări artificiale | Etichetat: , , , | Leave a Comment »