Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Posts Tagged ‘meştereală’

Poze cu holde şi alte însemnări

Posted by ditzacontra pe 1 Iulie 2014

Weekend-ul trecut când am fost în Feleag am prins în sfârşit vreme de vară adevărată în acest „global weirding” – referitor la climă – pe care-l trăim, aşa că am profitat de ea, mi-am luat camera foto în spinare şi am pornit pe dealuri să fac nişte poze că tot ziceam într-o postare anterioară că nu am prea multe fotografii cu primăvară şi vară la Feleag. Am făcut mai mult poze la terenurile agricole pentru că cred că e îmbucurător faptul că n-am mai văzut atâta teren lucrat în Feleag de pe vremea CAP-urilor şi IAS-urilor din comunism. Desigur, acum terenurile sunt lucrate de către o mare firmă agricolă care le-a luat în arendă de la proprietari, mare parte în vârstă şi fără posibilitatea de a le mai munci. În plus proprietăţile fiind foarte fărâmiţate, agricultura practicată era destul de ineficientă. Acum, după cum se vede, sunt suprafeţe întinse cultivate cu orz (cele care-s deja colorate în galben) şi grâu (care e încă verde). Dar iacă pozele:

După ce am terminat plimbarea pe dealuri, m-am apucat de ceva amenajări prin casă. Mai precis în mica „sufragerie” unde iau masa sau stau la beute cu prietenii când mai vin în vizită pe la mine. Mi s-a atras atenţia de câteva ori că încăperea este destul de „austeră” aşa fără nici un tablou sau ceva pe pereţi. Tablouri n-am dar aveam în pod o etajeră care statea nefolosită şi am decis să o montez pe perete şi să pun pe ea nişte blide pictate şi ulcioare de lut care erau şi alea aruncate prin pod într-o cutie de pe când trăia bunica. Cam aşa a ieşit treaba, cum se vede în poză. MINOLTA DIGITAL CAMERAPare un pic cam kichios dar pot spune că ulcioarele sunt autentice şi bunică-mea ţinea în cel verde untura iar în celălalt smântâna (bunicul avea două vaci), iar blidele sunt fabricate la Faianţa (actualul Cesiro) dar pictate manual de vreun meşter la bâlciurile care se ţineau pe vremuri în Cristurul Secuiesc. Plosca aia e fabricată tot la Faianţa şi mai avea pe lângă ea şi unMINOLTA DIGITAL CAMERA set de pahare care însă s-au spart de-a lungul timpului. Iar „ţesăturile” sunt tot din „comerţ”, cumpărate sau primite de bunica cu diverse ocazii, mai puţin cele două şerveturi de etamină de pe primul raft, pe care sunt aşezate ulcelele, care sunt brodate manual.

Şi dacă tot am fost în Feleag şi a fost vreme faină şi caldă am încercat şi intimitatea oferită de pereţii vegetali ai duşului meu eco, şi am făcut un duş călduţ ziua în amiaza mare fără a mai purta nimic pe mine pentru că sălciile înfrunzite şi lepedeul atârnat la intrarea la duş m-au ferit eficient de privirile trecătorilor. Iată în poză, cât de mult au crescut sălciile că în curând va trebui să bag foarfeca în ele pentru a le mai scurta din ramuri.

Anunțuri

Posted in Însem(i)nări artificiale, M-o făcut mă-sa fotograf | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Traforaj cu drujba

Posted by ditzacontra pe 30 Octombrie 2013

De mai bine de cinci ani aveam în Feleag un scaun care nu avea… cum să-i spun?… şezut. Şi pentru că nu avea şi nu putea fi folosit ca şi scaun, era pe lista de lucruri care trebuiau făcute bucăţi şi transformate în lemn de foc. (Nu-mi place deloc să păstrez sau să adun lucruri care „vor fi ele bune la ceva într-o bună zi”. Tot ce nu-şi dovedeşte utilitatea în maxim o lună trebuie să dispară într-un fel sau altul! 🙂 ) Însă acest scaun, ca şi alte câteva lucruşoare, au fost salvate de elanul meu distructiv de către mama care a zis că scaunul se poate repara uşor pentru că în afară de lipsa şezutului, n-avea altă hibă şi era păcat de el, mai ales că mai am două scaune la fel. I-am dat dreptate şi am pus scaunul undeva să nu-l mai văd pentru că riscam să uit de ce a zis mama şi să ajungă aşchii numai bune de aprins focul în sobă… Şi aşa a stat scaunul ăsta cinci ani ascuns, fără şezut, până când ieri am dat de el şi mi-am zis că ar fi cazul să-i pun odată sezut şi să-l fac util. Aveam o foaie de placaj recuperată dintr-o uşă de apartament de bloc pe care am dezmembrat-o şi am făcut-o… aşchii pentru aprins focul. Însă nu ştiam cum să o decupez după forma şezutului scaunului. Cu fierăstrăul nu puteam pentru că are lama prea lată şi numa’ mă chinuiam (am şi încercat), traforaj ca pe vremea când eram la şcoală nu am, flex nici atât… Însă am drujbăăă!… Ia să încerc cu drujba!… Am făcut un şablon al şezutului dintr-o pagină de ziar, am aşezat-o peste foaia de placaj, am fixat placajul cu nişte cleme pe bancul de lucru şi cu vârful lamei de la drujbă am decupat fin (mă rog, cât de fin poţi lucra cu o drujbă…) foaia de placaj. Dup-aia am dat marginile placajului cu şmirgel şi l-am aşezat la locul lui pe scaun aşa cum se vede în poza de mai jos. Mai urmează să dau scaunul cu lac negru peste tot ca să arate fix ca celelalte două pe care le mai am…

DSC00065DSC00063

Chiar când am oprit drujba după ce am decupat foaia de placaj, în liniştea ce s-a lăsat brusc am auzit discuţia dintre vecinii de peste vale care trebăluiau şi ei prin curte: Bărbatul: „Da’ ce face băiatu’ ăla acolo?” Femeia: „Scaun” Bărbatul: „Ei, scaun!… Cum dracu’ să faci scaun cu drujba?”… 🙂

Posted in Jurnal | Etichetat: , , | 1 Comment »