Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Posts Tagged ‘rechin’

Cotlet de rechin cu ghimbir

Posted by ditzacontra pe 9 ianuarie 2009

Am înţeles de la un amic de-al meu care se pricepe, că Postul Crăciunului din acest an are în aproape fiecare săptămână câte o dezlegare la peşte. Eu, ca un păcătos ce sunt, m-am gândit prima oară că în fiecare săptămână justiţia mai face scăpaţi de prin penitenciare nişte peşti ce păstoresc lebede. Dar mi-am dat seama relativ repede că e fals. Oricum peştii ăia, alunecoşi cum sunt, scapă zilnic din minciocul oamenilor legii. În fine. Având atâtea dezlegări la peşte, nu se cădea să ratez ca la această rubrică să nu vă recomand o reţetă în ton cu vremurile. Şi când zic „ton” nu mă refer neapărat la peşte. Apropo, rechinul e peşte, aşa-i? Deci nu greşesc dacă săptămâna asta vă recomand un cotlet de rechin cu ghimbir. Mai ales că în România e plin de rechini din-ăia lacomi şi graşi ce înoată liberi prin mocirla societăţii noastre democratice, protejaţi de lege să nu care cumva să dispară, dracului, şi hrănindu-se cu zilele şi banii noştri. Astfel că rechinii ăştia sunt tare greu de prins, iar dacă totuşi se întâmplă să cadă în plasă, musai să-i eliberezi mintenaş pentru că ţi se demonstrează că oricum ăştia au un gust scârbos, put a arivism de-ţi mută nasul şi-ţi vine să borăşti numai când te uiţi la ei. Prin urmare recomand ca pentru reţeta de faţă să folosiţi cotlete de rechin adevărat ce se găsesc congelate la orice supermarket mai de Doamne-ajută, vreo 400 de grame. Ghimbirul e o plantă erbacee tropicală care, la fel ca rechinul congelat, creşte şi el în supermarketuri, proaspăt sau sub formă de conservă. Vă trebuie 50 de grame de ghimbir, 4 căţei de usturoi, 2 linguri de ulei, o linguriţă de miere sau 2 linguriţe zahăr, 2 linguri de vin alb şi sare.

Ghimbirul îl tăiaţi rondele nu foarte subţiri şi procedaţi la fel şi cu usturoiul, după care le căliţi în ulei într-o tigaie la foc mic până capată puţină culoare. Apoi adăugaţi cotletele de rechin decongelate, stropite cu miere sau zahăr şi vin alb. Lăsaţi să fiarbă în sucul pe care-l lasă la foc mic întorcându-le din când în când până se rumenesc frumos pe ambele părţi. Atenţie, cotletele astea de rechin sunt destul de fragede, nu ca rechinii noştri care-s scorţoşi şi plini de ifose. Deci dacă scade lichidul şi încă nu s-au rumenit, putem adăuga puţină apă. La urmă le potriviţi de sare şi le serviţi cu sos de soia sau garnitură de orez fiert. O să vedeţi ce satisfăcuţi o să fim că am reuşit să mâncăm rechin după ce ani de zile rechinii ne-au mâncat pe noi. Poftă bună! Şi nouă, şi lor…

ReChinul veşnic

Reclame

Posted in După mine, potolu'! | Etichetat: , | Leave a Comment »