Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Posts Tagged ‘Sighişoara’

A ÎNCEPUT CEA DE-A DOUA EDIŢIE A SIGHIŞOARA FILM FESTIVAL

Posted by ditzacontra pe 23 iunie 2010

Sighişoara Film FestivalSighișoara Film Festival şi-a deschis porţile în faţa celei de-a doua ediţii în care sunt sărbătorite atât producţiile româneşti, cât şi cele premiate la marile festivaluri europene. De asemenea, există o „Ţară invitată”, zi dedicată culturii şi cinematografiei maghiare, un concurs pentru liceeni, workshopurie şi ateliere de lucru manual pentru copii.

“Pentru cea de-a doua oară, Cetatea Sighişoarei devine Cetatea Filmelor Premiate. De data aceasta nu doar a celor româneşti. Ne bucurăm că povestea continuă şi Sighişoara Film Festival a căpătat vizibilitate în peisajul manifestărilor de gen.

Sperăm ca prin nivelul producţiilor cinematografice prezentate ca şi prin tematica workshopurilor ce vor avea loc aici, festivalul să stârnească interesul unui număr cât mai mare de spectatori, astfel încât Sighişoara să devină un punct de reper în agenda de vacanţă a cinefililor. Bun venit deci la Sighişoara Film Festival 2010 celor care iubesc filmul! Felicitări echipei de organizare şi mulţumiri celor care au făcut posibilă această a doua ediţie!”, ne spune Dorin Dăneşan, primarul Sighişoarei.

În seara zilei de marţi, pe lângă deschiderea festivalului oficializată de discursul domnului primar, al directorului festivalului, actorul Adrian Titieni şi al doamnei Anca Raţiu, purtător de cuvânt în cadrul Primăriei Sighişoara, publicul cinefil s-a bucurat de două producţii româneşti: “Eu cand vreau sa fluier, fluier” şi “Amintiri din epoca de aur I”, ambele proiectate în Piaţa Cetăţii.   atmosfera a fost întreţinută de actorul Andrei Aradits, iar actorul Emanuel Pârvu a discutat cu publicul în urma proiecţiei.

În aceste cinci zile, din 22 până în 27 iunie, organizatorii promit o atmosferă intensă de festival ce se va transforma în cea mai placută vacanţă a acestei veri.

Pentru mai multe detalii, accesaţi http://www.sighisoarafilmfestival.ro sau scrieţi-ne la ana@sighisoarafilmfestival.ro.

Festivalul de Film de la Sighişoara se va desfăşura în perioada 22 – 27 iunie 2010 şi are drept organizatori Fundaţia Română pentru Educaţie şi Educatori în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Sighişoara.

Proiectul este susţinut de CNC, Asociaţia Turistică Sighişoara, Institutul Cultural Român, Ministerul Turismului, Institutul Cultural Maghiar, Microsoft, Filmunio, DHL, BMW, Teachers, Club Aristocrat, Transilvania Film, Hi FI Production, AndemMotionFilms.

Şi susţinut de Port.ro, Kiss FM, Zile si Nopţi, CinemaRx, Transindex, LiterNet, Videofil, Cinefan, Filmtett, Agenţia mondenă de presă, Cuvântul Liber, Zi de Zi, Ziarul de Mures.

Programul complet al Sighişoara Film Festival îl găsiţi aici

Reclame

Posted in Articole, Însem(i)nări artificiale | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Comunitate

Posted by ditzacontra pe 27 mai 2010

În urmă cu vreo câteva luni am scris un contraeditorial destul de alambicat în care încercam să explic ce ne lipseşte nouă, românilor, astfel încât, dacă am avea acel ceva, nu ne va mai lipsi nimic… Sau mai pe româneşte, de ce avem nevoie ca să nu ne mai lipsească nimic. Concluzia era că avem nevoie de gospodari. Ei bine, acum am ajuns la concluzia că înainte de a avea gospodari trebuie să avem spirit comunitar. În România cuvântul comunitate şi derivatele lui şi-au cam pierdut  înţelesul originar fiind folosit în contexte şi alăturări nepotrivite gen “câini comunitari”. Astfel că atunci când aude de comunitate românul se gândeşte la cu totul altceva decât la sensul cuvântului. A contribuit la distrugerea spiritului comunitar al românilor şi regimul comunist, deşi prin denumirea partidului conducător, ar fi trebuit să îl consolideze… Dar nu ăsta era scopul partidului. Probabil aţi văzut în filmele americane cum locuitorii din cartierele lor se adună periodic să dezbată împreună problemele cu care se confruntă şi cum se implică pentru rezolvarea lor. Cum au centre comunitare unde membrii comunităţii se pot aduna nu numai pentru dezbateri, ci şi pentru a-şi petrece timpul liber împreună. Noi nu avem aşa ceva. Avem doar asociaţii de locatari care se adună o dată sau de două ori pe an pentru a decide dacă să pună sau nu interfon la uşa de la bloc, s-o facă din termopan sau să pună acoperiş la clădire… Nu-i de mirare că cei care ne conduc habar n-au de ce ar avea nevoie locuitorii, dacă ei înşişi nu ştiu ce-şi doresc. Aşa că o dată la 4 ani mulţimi de candidaţi vin în campanie electorală şi fac fel de fel de promisiuni pe care nici ei nu ştiu dacă le pot îndeplini, iar oamenii stau şi ascultă, îşi zic în sinea lor că sună bine, deşi au învăţat să nu mai pună botul la astfel de lucruri, şi pun ştampila cui ştie să promită mai convingător sau să le demonstreze că interesele lui de politician coincid de fapt cu cele ale electoratului. Oamenii nici nu realizează ce putere au şi câte probleme pot rezolva în interesul lor dacă se adună laolaltă şi îşi susţin un punct de vedere comun. În schimb preferă să se plângă tot timpul sau să ducă un război solitar împotriva celor pe care ei prin votul lor i-au suit la conducerea ţării…

Adrian Diţă

(Publicat în Jurnalul Sighişoara Reporter din septembrie 2007, nr. 510)

Posted in Diţă Contra-editorial, Pixu' şi gândirea plată, ce ziarist eram odată!... | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Meserie! Brăţară de plastic, frate!

Posted by ditzacontra pe 24 iunie 2009

La început a fost intenţia! Intenţia mea era să mă fac jandarm când o să fiu mare. Nici nu mai ştiu de ce. Cred că îmi plăcea cum sună. După-aia am vrut să mă fac bucătar când sunt mare. Apoi, iar nu mai ştiu de ce, am vrut să mă fac ziarist. Cred că tot din cauză că-mi plăcea cum sună. Acuma sunt mare, dar numai ca vârstă. Iată ce s-a ales din intenţiile mele:

Jandarm nu s-a putut pentru că cine-a mai văzut jandarm cu ochelari… Cel puţin nu se putea atunci, pe la începutul anilor ’90. Da’ m-am scos cu chestia asta că altfel o luam şi eu pe coajă în mineriadele din ’99, nu? Aşa că după terminarea liceului m-am trezit că-s suplinitor de limba engleză la clasele a VII-a şi a a VIII-a în şcoala generală în care am învăţat şi eu. Tocmai de limba engleză, proba la care am luat cea mai mică notă la bac. Da’ mi-a prins bine că am învăţat engleza împreună cu elevii… Adică mai mult eu, că pe ei îi durea la bască de limba engleză. Iar acum le pare rău…

La cuptorul din secția decor - Cesiro Sighișoara

După ce mi-am satisfăcut patria prin Armata Română, a urmat o perioadă dificilă de şomaj şi muncă la negru cu ziua până când, prin forţa împrejurărilor şi cu ajutorul a 2 kile de cafea (pe care eu le-am plătit dar nu eu le-am oferit pentru că nu-mi place să dau mită) m-am angajat la fabrica de faianţă menaj din Sighişoara, Cesiro pre numele ei, unde am lucrat timp de vreo 8 ani de zile în 3 schimburi, la cuptoarele din decor, la temperaturi de câte 50 de grade uneori, aşa cum se poate vedea şi în poză…

Deşi lucram în 3 schimburi, se pare că aveam destul de mult timp pe care nu aveam cu ce să-l umplu. Aşa că scriam. Pentru că am considerat că până atunci citisem destul. Şi tot scriind de-a-mboulea, într-o bună zi am şi câştigat nişte bani la un concurs organizat prin 2000 de revista Academia Caţavencu care mi-a publicat un text. Aşa m-a remarcat vechea echipă de la Jurnalul Sighişoara Reporter care mi-au oferit posibilitatea să scriu pentru ziarul local, voluntar pentru început. Asta se întâmpla prin 2000. De atunci şi până prin 2006 am avut 2 job-uri: cuptorar – muncitor necalificat la Cesiro SA Sighişoara şi redactor-reporter necalificat la Jurnalul Sighişoara Reporter. Apoi am clacat. Nu mai puteam să le duc pe amândouă, mai ales că m-am şi înscris la Facultatea de jurnalism de al UBB Cluj-Napoca. Aşa că am rămas doar cu job-ul de la Jurnalul Sighişoara Reporter unde am devenit secretar de redacţie, dar am rămas şi reporter şi redactor. A fost cea mai prolifică perioadă a

Interviu cu Miss Univers 2000

mea la ziar. În poza din dreapta, de pildă, tocmai îi luam un interviu lui Miss Univers din anul 2000, o bunăciune din Filipine, venită la Sighişoara să aleagă o Miss Transilvania 2006.

Numai că între timp au început să nu-mi mai ajungă mălaiu’. Cheltuieli mari, risipă multă, bani puţini… Aşa că am încercat şi eu munca prin străinătăţuri. Prima mea ieşire peste hotare: la muncă în

Cu Tatiana și Rose la Hamburg

Germania la tarabe cu cârnaţi, fripturi şi alte alimente scumpe pe la noi. Iacătă-mă-s în poză cu colegele de muncă venite tocmai din Brazilia…

Mi-a plăcut în Germania, mai ales banii pe care-i câştigam acolo. Aşa că m-am dus şi în următorii 2 ani, respectiv în 2008 şi 2009, dar de data asta în agricultură, mai precis pomicultură, unde am învăţat să fac freza merilor ca atunci când înfloresc să fie frumoşi şi să facă mere faine şi bio…

Frizer de pomi

Problema e că fiind plecat câte 3 luni pe an s-a cam rupt legătura cu  ziarul, mai ales că nici

eu nu mi-am mai dat interesul fiind mai degrabă cu gândul la banii de „dincolo”. Aşa că acum, pentru a-mi rotunji veniturile ce le obţin(eam) de la ziar, care între timp, mulţumită crizei, s-au diminuat drastic, mi-am mai luat un job: recepţioner şi barman la Burg Hostel în Sighişoara. De la job-ul ăsta încă n-am poză, că lucrez acolo de numai trei săptămâni.

Aşa că iată-mă ajuns acum în situaţia din 2000-2006, când aveam 2 job-uri. Parcă totul e ca un fel de spirală: pare că ajung de unde am plecat, doar că pe o treaptă mai sus… Sau mai jos?…

Numa’ bine!

Posted in Jurnal | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »