Aria rurală Feleag-Sighişoara

Decât slujbaş la oraş, mai bine-n satu' tău cosaş…

Posts Tagged ‘ţeapă’

Bipolar

Posted by ditzacontra pe 8 februarie 2017

Puţini dintre puţinii mei prieteni ştiu că sunt bipolar. Adică, în funcţie de stimulii externi, pot trece de la o stare de optimism euforic, la cel mai negru pesimism care mă poate arunca în depresie, în cursul aceleiaşi zile. Faptul că conştientizez acest lucru mă ajută să-mi controlez tulburarea şi să evit depresia. Scriind sau vorbind despre toate astea este ca un soi de terapie… Sau cel puţin aşa mi s-a spus… Din fericire nu mi se întâmplă prea des să fac acea trecere bruscă de la o stare la alta. Dar mi se întâmplă în aceste zile, se pare. Sunt obişnuit, nu-mi fac griji că n-aş putea să gestionez „conflictul” interior. Însă nu ştiu cum să interpretez sentimentul de, să-i zic, resemnare care mă încearcă din când în când, tot mai des în ultimă vreme, şi care, culmea, îmi temperează optimismul şi în acelaşi timp îmi diluează pesimismul. O să dau doar un exemplu (dar în alte postări vor urma şi altele) referitor la ce se întâmplă în ţară în aceste zile. Cum spuneam, am încercat zilele astea şi pesimismul că ţara se va prăbuşi în ghearele răufăcătorilor, că se va „mexicaniza”, şi optimismul că până la urmă „binili învinge! Ştie toată lumea, toate femeile din lume, că binili… învinge! (jingle Radio Guerrilla)”. Însă tot mai des am gânduri de felul următor: „De ce plm mă mai preocupă pe mine toate astea? La urma urmelor bandiţii ăia au câştigat alegerile în mod democratic, nu? Dă-i dracu’! Să guverneze! Să se dea ei cu capul de pereţi să îndeplinească toate promisiunile alea mincinoase până când o să se prindă că n-o să reuşească. Adică e imposibil să şi furi şi să şi construieşti în acelaşi timp. A încercat şi Meşterul Manole şi nu i-a ieşit. Iar poporul de idioţi care i-a votat pe hoţi, după ce o se se prindă că a dat cu mucii în fasole, din nou, or să crape cu toţii, după care o să crape şi hoţii pentru că nu mai au de unde să fure. Pentru că bandiţii mioritici îs la fel ca paraziţii ăia care-şi ucid gazda nevaccinată în chinuri şi-apoi mor odată cu ea.” Şi imaginea asta a morţii unei gazde proaste şi, odată cu ea, a paraziţilor ucigaşi, nu ştiu de ce, îmi provoacă un soi de desfătare vinovată. Dar îmi revin rapid şi-mi dau seama că singura grijă a bandiţilor câştigători de alegeri este să se îmbogăţească şi mai mult, nicidecum să construiască un prezent şi un viitor mai bune pentru idioţii care i-au ales, şi nu numai. Iar când idioţii o să-şi dea seama că din nou au fost traşi pe sfoară (dacă or să-şi dea seama vreodată), bandiţii o să aibă grijă să le demonstreze cu ajutorul RTV şi Antenelor că, ba da, totul este în regulă în ţară, pensiile sunt mari, salariile aşijderea, educaţia e în regulă, sunt spitale şi medici grămadă, miliarde de kilometri de autostrăzi, economia duduie, în agricultură se fac milioane de tone de grâu la hectar, planul cincinal e îndeplinit în patru ani etc. La dracu’, doar am mai trecut prin asta! Şi o să fie o grămadă de proşti care încă o să-i creadă, iar ce-i care nu vor crede vor plăti pentru scepticismul lor într-un fel sau altul. Şi de ce trebuie totuşi să-mi pese şi să fac tot ce pot ca ţara să nu ajungă chiar de tot la mâna borfaşilor? Poate pentru faptul că, uite, sunt încă destul de mulţi oameni în ţara asta care nu merită toate astea. N-aş băga mâna în foc că-s majoritatea, dar sunt destui… Adică şi în Biblie când Lot, parcă, l-a implorat pe Domnul să nu fărâme Sodoma, Acesta i-a spus lui Lot că dacă găseşte măcar 10 oameni corecţi şi cinstiţi în toată cetatea aia nasoală, o s-o cruţe. Deci mă gândesc că România mai are o şansă…

Reclame

Posted in Însem(i)nări artificiale, Jurnal | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

O nouă ţeapă românească

Posted by ditzacontra pe 26 decembrie 2011

Datorită puternicei mediatizări cred că toată lumea ştie acum că savanţii de la Institutul Mayaş de Meteorologie, Hidrologie, Cosmologie, Apocalipsologie şi Fizică a Pământului au prognozat că sfârşitul lumii va fi fix pe data de 21 decembrie 2012. Adică mai puţin de un an de-acum încolo… În acest context au şi apărut fel de fel de bancuri pe această temă care ridiculizează eforturile savanţilor mai-sus-amintiţi. Unul dintre bancurile favorite ale românilor sună oarecum în felul următor:

„Cică doi americani se întâlnesc şi se întreba unul pe celălalt:

– Măi, Bush, tu unde o să-ţi petreci sfârşitul lumii?

– Păi n-o să-l apuc pentru că atunci când s-o apropia, mă duc în România.

– Zăăău? Da’ care-i şpilu’ cu România?

– Păi ăia-s cu 100 de ani în urmă, deci o să mai dureze până ajunge sfârşitul lumii şi la ei.”

Ha-ha-ha-ha! (sau Ho-ho-ho-ho! ca să fiu în spiritul lunii cavourilor… cadourilor.) Pe lângă faptul că bancul este stupid; logica lui Bush (nici o legătură cu fostul preş e dinte american) nu stă în picioare. Se vede că, deşi probabil e un habotnic ipocrit, n-a prea pus mâna să citească Biblia pentru că altfel ar fi aflat din chiar Cartea Apocalipsei, în acelaşi context al sfârşitului lumii, că „cei din urmă vor fi cei dintâi”. Prin urmare nu-i nici o afacere să vii în România pentru a amâna inevitabilul cu 100 de ani pentru că românii vor fi chiar printre primii care o vor „încasa”. Ba chiar am putea spune că, după cum se prezintă situaţia prin ţara noastra cea frumoasă , dar locuită, sfârşitul lumii a început deja de multişor…

Sfârşitul lunii

Posted in Însem(i)nări artificiale, Răutăcisme | Etichetat: , | Leave a Comment »

Dobândă la ţepe

Posted by ditzacontra pe 9 ianuarie 2009

Pe mine mă intrigă reclamele la bănci pe care le văd mai nou la televizor. Dacă până mai acum câteva luni, dacă te luai după ele, aşa era de uşor să-ţi tragi un credit astfel că o grămadă de români s-au trezit datori şi la câte 10 bănci, acuma reclamele îi îndeamnă pe ăilanţi români, puţini, care n-au credite, dar le mucegăiesc banii la saltea, să-i depună dracului odată în bănci că uite, acuma se dau dobânzi astronomice de vin şi extratereştrii să-şi depună valuta lor în băncile româneşti. Sau cel puţin aşa susţine reclama la o bancă a cărei dobândă, ca să fie văzută din cosmos, a fost ştanţată în lanul de grâu încă necopt a vreunui ţăran de pe la noi stricându-i recolta tocmai acum, pe criza asta.

Şi acum să ne imaginăm că eu aş fi extraterestru (poate chiar sunt) care tocmai am vândut la suprapreţ câteva planete pe care le aveam pe persoană fizică (în galaxia mea încă n-a ajuns criza imobiliară) şi în urma tranzacţiei m-am ales cu nişte miliarde de ţepe… Aşa se numeşte moneda care circulă în galaxia mea… Şi, ca să nu ţin ţepele astea la saltea, vreau să le depun într-o bancă de la care să obţin şi o dobândă avantajoasă. După ce caut în zadar prin tot Universul, prin telescopul meu ultraperformant văd că pe Terra într-un loc căreia localnicii îi spun România, o bancă oferă o dobândă tentantă. Super! îmi zic eu suidu-mă la joystick-ul farfuriei mele zburătoare, ultimul răcnet, cu vid condiţionat, dispozitiv anti-imponderabilitate, ce prinde viteza lumini într-o juma’ de milisecundă. Şi zbor repede către Terra. Când ajung în România îmi bulesc extra-planetarele farfuriei zburătoare prin găurile negre de prin spaţiul mioriticosmic în timp ce mă fugăreau nişte MIG-uri care însă au renunţat brusc la urmărire iar piloţii lor s-au catapultat. Nu-i bai! Merită efortul. La dobânda pe care o s-o obţin pot să-mi iau o flotă întreagă de farfurii zburătoare de lux de să moară de poticală toţi cocalarii cu care mă întrec în raliuri ilegale prin câmpurile de asteroizi, dându-le cu flit poliţiştilor interstelari ce şi-au tras castroane zburătoare cam împiedicate cu 70.000 de ţepe bucata. Ajung în cele din urmă cu bine la banca cu pricina şi întreb dacă e pe bune dobânda aia. Sigur că e, îmi spune funcţionarul cu un aer de superioritate. Atunci scot pe birou servietele în care erau frumos stivuite miliardele de ţepe. Conţopistul se uită mirat la ele şi zice că nu-i bine. Trebuie să le schimb în moneda locală căreia ei îi spun leu. OK, zic eu, dar care-i cursul de schimb? Câti lei pot lua pe o ţeapă? Nu ştia, dar îmi zice să întreb pe la partide că ei se pricep. Halal bancă! Mă duc la partidele alea de pe la ei. Acolo, ce să vezi! Au râs ăia de mine de să moară, nu altceva. Păi vin eu să le vând ţepe când ei aveau depozitele pline? Mi-au spus că, întradevăr, ţepele se trec bine în România, mai ales o dată la 4 ani, şi că o singură ţeapă poate ajunge şi la câteva miliarde de lei. Însă nu ei sunt cei care le plătesc, ci alţii pe care ei îi numeau „fraieri”. Mi-au mai zis că pe toate ţepele mele îmi dau un leu. Mi s-a părut o neobrăzare. Adică le iau de la mine pe toate cu un leu şi ei le dă la „fraieri” cu miliarde de lei bucata. Mi-am luat ţepele şi am plecat urgent înapoi în galaxia mea de unde am cumpărat o cometă cu gândul să le-o trimit cadou ţeparilor ălora de pe planeta aia minusculă şi plină de „fraieri”…

 

ŢeApa sâmbetei

Posted in Reclame şi reclamaţii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »